Duminica I din Postul Mare (C)

Deuteronom 26,4-10, Romani 10,8-13

Luca 4,1-13

Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost condus de către Duhul Sfânt în pustiu  şi timp de patruzeci de zile a fost ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea, iar când s-a împlinit timpul i s-a făcut foame. Atunci i-a zis diavolul: – Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să se prefacă în pâine. Isus i-a răspuns:- Scris este: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”. Apoi diavolul l-a dus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi i-a zis: – Îţi voi da toată puterea şi slava acestei împărăţii, căci sunt ale mele şi le dau cui vreau eu. Dacă, aşadar, te vei închina înaintea mea, toate vor fi ale tale. Isus i-a răspuns: – Scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”. Apoi diavolul l-a dus la Ierusalim, l-a aşezat pe aripa templului şi i-a zis: – Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci scris este:„Va porunci îngerilor săi ca să te păzească”, şi iarăşi: „Ei te vor purta pe mâini, ca să nu-ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. Isus i-a răspuns: – S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!”. După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul s-a îndepărtat de Isus pentru un anumit timp.