Rugăciunea ascultată – Henri Viscandi

L-am rugat pe Dumnezeu, să mă scape de mândrie, dar el a spus: nu. Mi-a zis că nu el ia mândria ci eu trebuie să mă debarasez de ea. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi vindece băiatul cu handicap, dar el a spus: nu. Mi-a zis că sufletul lui este sănătos, iar trupul său este trecător. L-am rugat pe Dumnezeu să îmi dea răbdare, dar el a spus: nu. Mi-a zis, că răbdarea este produsul secundar al încercării, nu trebuie primită ci procurată. L-am rugat pe Dumnezeu să îmi dea fericire, dar el a spus: nu. Mi-a zis că îmi poate dărui binecuvântarea sa, fericirea depinde de mine. L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de suferință, dar el a spus: nu. Suferința ne îndepărtează de lucrurile lumești și ne apropie de El. L-am rugat pe Dumnezeu ca să îmi dăruiască creștere sufletească, dar el a spus: nu. Mi-a zis că acea creștere este treaba mea, dar el este dispus să mă curețe ca pe un pom roditor ca să aduc roade. L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalți așa cum el mă iubește pe mine. Atunci mi-a răspuns: văd că începi deja să înțelegi. I-am cerut putere… Și mi-a dăruit greutăți care mă vor întări. I-am cerut înțelepciune… Și Dumnezeu mi-a dăruit probleme pe care să le rezolv. I-am cerut curaj… Și Dumnezeu mi-a dăruit pericole, pentru a le învinge. I-am cerut să-mi dea iubire… Și mi-a dăruit oameni apăsați de griji ca să-i ajut. I-am cerut haruri… Și Dumnezeu mi-a dăruit posibilități. Nu am primit nimic din ce am vrut. Am primit tot ceea ce aveam nevoie. Și rugăciunile mele au fost ascultate.