Comemorarea liturgică a Sfântului Ioan al XXIII-lea papă

Papa Ioan al XXIII-lea s-a născut ca Angelo Giuseppe Roncalli, în Sotto il
Monte, Italia, în Dieceza de Bergamo, la 25 noiembrie 1881. A fost al
patrulea din cei 14 copii din familie.
a fost ales Papă, pe 28 octombrie 1958, luându-şi numele de Ioan al XXIII-
lea.
A convocat Sinodul pentru Roma, a înfiinţat Comisia de Revizuire a
Codului de Drept Canonic şi a convocat Conciliul Vatican II
Papa Ioan al XXIII-lea a murit în seara zilei de 3 iunie 1963, într-un spirit
de profundă încredere în Isus şi tânjind după îmbrăţişarea Sa.
A fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea la 3 septembrie 2000 (împreună
cu Papa Pius al IX-lea). Sărbătoarea sa liturgică este pe 11 octombrie, ziua
de deschidere a Conciliului Vatican II.
Cum să urmăm drumul spiritual al Papei Ioan XXIII [56]
1. Să trăim cu un optimism sacru. El trăia cu bucurie fiecare clipă,
respingând vocile „profeţilor morţii, care prevăd mereu dezastre, ca şi cum
sfârşitul lumii ar fi chiar acum”.
2. Să cerem altora să se roage pentru noi. Când a aflat că va fi creat
Cardinal, a scris familiei să se roage pentru el, „cerând lui Dumnezeu să îl
facă un Cardinal bun, iubitor de pace şi blând”. Ori de câte ori avem de luat
o decizie dificilă sau viaţa ne scoate înainte provocări dure, să cerem celor
apropiaţi să se roage pentru noi.
3. Să reducem pe cât posibil criticile. „Să observi totul, să treci cu vederea
multe, să corectezi puţin” – aceasta era filosofia sa. Haideţi să criticăm mai
puţin: vom fi mai fericiţi şi noi, şi familia, şi prietenii noştri.
4. Să practicăm stăpânirea de sine. Papa Ioan al XXIII-lea spunea: „Îmi
stă în caracter să vorbesc prea mult. Să fii gata să vorbeşti – acesta este într-
adevăr darul Domnului, dar trebuie folosit cu grijă şi respect, cu moderaţie,
astfel încât cuvintele să fie binevenite şi nu plictisitoare”.
5. Să citim biografii ale celor care au dus o viaţă spirituală. Aceasta este
una din cele mai profitabile căi prin care putem evolua spiritual. Papa Ioan
al XXIII-lea avea o mare admiraţie pentru Sf. Francisc de Sales, pe care îl
considera „cel mai blând dintre sfinţi” şi o „magnifică figură” a creştinătăţii.
„Am citit de multe, multe ori viaţa lui” – notase în jurnalul său.

6. Să punem în practică ceea ce predicăm. Să fim un model de integritate:
„Sunt foarte atent să nu pretind niciodată de la alţii ceea ce nu fac eu
însumi”, scria Papa Ioan al XXIII-lea în jurnalul personal.
7. Să fim buni: iată deviza de o viaţă a Papei Ioan XXIII. „Orice relaţie cu
ceilalţi trebuie să fie întotdeauna marcată de demnitate, simplitate şi
bunătate, o bunătate strălucitoare şi senină”.
8. Să fim atenţi la noi înşine. Papa Ioan al XXIII-lea şi-a făcut de-a lungul
întregii sale vieţi, zilnic, sincer şi profund, examenul de conştiinţă iar la
interval scurte, un examen general de conştiinţă. La un moment dat, scria în
jurnalul său: „După ce mi-am făcut examenul general al comportamentului
din cursul acestor zile, mi-am dat seama că am motive să roşesc şi să mă
simt umil”.
9. Aminteşte-ţi că ai rolul de model. Suntem mereu în văzul familiei,
prietenilor, colegilor, vecinilor, cunoştinţelor. Să îi influenţăm pozitiv.
„Învăţăm comportamentul creştin în domeniile sociale şi economice
acţionând realmente în mod creştin în aceste domenii”.
10. Nu te lua prea în serios. La câteva zile după alegerea sa în Scaunul
Pontifical, familia a venit într-o audienţă specială. Erau cu toţii timizi şi
emoţionaţi şi au scăpat pe jos darurile aduse: pâine de ţară, şuncă şi vin,
totul a căzut pe podea. Papa le-a surâs şi i-a îmbrăţişat cu lacrimi în ochi:
„Nu vă fie frică, tot eu sunt”. Iar lecţia lui pentru noi este: „Nu te lua tu
singur prea în serios”.
Cuvinte de înţelepciune ale Papei Ioan al XXIII-lea
Născut sărac, dar din oameni de onoare şi smeriţi, sunt mândru să mor
sărac.
Sentimentul micimii şi nimicniciei mele mi-a fost întotdeauna un bun
tovarăş de drum.
Adesea mi se întâmplă să mă trezesc în puterea nopţii, cu gândul la o
problemă serioasă şi în cele din urmă mă hotărăsc să-i cer sfat Papei. După
care, mă trezesc complet şi îmi aduc aminte că eu sunt Papa.
Mai uşor este pentru un tată să aibă copii, decât pentru copii să aibă un tată
cu adevărat.
Uitaţi-vă nu la fricile, ci la speranţele şi visele voastre. Nu vă gândiţi la
frustrări, ci la tot potenţialul vostru care aşteaptă să-şi găsească împlinirea.
Nu vă gândiţi la ceea ce aţi încercat să faceţi şi aţi dat greş, ci la tot ceea ce

puteţi încă să faceţi.
Oamenii sunt ca vinul: odată cu vârsta, unii se oţetesc, dar cei buni devin şi
mai buni.
Un om al păcii face mult mai mult bine decât unul învăţat.
Pacea adevărată şi de durată a naţiunilor nu constă în egalitatea forţelor
armate, ci numai în încrederea reciprocă.
Biserica Catolică trebuie să se aplece acum asupra îndatoririlor sale cu calm
şi generozitate, iar voi trebuie să aveţi grijă de ea cu atenţie mereu nouă şi
plină de iubire.
Conciliul care începe acum se revarsă în Biserică precum zorii zilei,
prevestind o strălucitoare lumină.
Rugăciunea înseamnă înălţarea minţii la Dumnezeu – iată ce anume trebuie
să ne amintim mereu. Cuvintele contează mai puţin.
Omenirea este o mare, o imensă familie… Se vede aceasta după ceea ce
simţim în inimă la Crăciun.
Dumnezeu a creat umbrele tocmai ca să scoată mai bine în evidenţă lumina.