Email: birou@prclugoj.ro   Tel / Fax: 0256 351 758  Tel: 256 353 487

Rugăciunea papei Francisc în cinstea Fecioarei Maria, recitată joi, 8 decembrie 2016, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, la statuia Maicii Domnului din Piața Spaniei, în centrul istoric al Romei.

archive

Home decembrie 2016

Exemple

”O Marie, Maica noastră neprihănită,
în ziua sărbătorii tale vin la Tine,
dar nu vin singur:
îi port cu mine pe toți cei încredințați mie de Fiul tău
în acest oraș al Romei și în lumea întreagă,
pentru ca Tu să-i binecuvântezi și să-i scapi de pericole.
Îți aduc, Mamă, copiii,
mai ales pe cei singuri, părăsiți,
și care, de aceea, sunt amăgiți și exploatați.
Îți aduc, Mamă, familiile
care duc mai departe viața și societatea
prin efortul lor zilnic și nevăzut,
în special familiile care depun eforturi mai mari
datorită necazurilor din casă și din afară.
Ți-i aduc, Mamă, pe toți cei care muncesc, bărbați și femei,
și ți-i încredințez mai ales pe cei care, din nevoie,
se străduiesc să desfășoare o muncă înjositoare,
și pe cei care au pierdut locul de muncă și nu găsesc de lucru.
Avem nevoie de privirea ta neprihănită
ca să regăsim capacitatea de a privi persoanele și lucrurile
cu respect și recunoștință,
fără interese egoiste sau ipocrizie.
Avem nevoie de inima ta neprihănită
ca să iubim în mod dezinteresat, fără scopuri ascunse,
ci căutând binele celuilalt cu simplitate și sinceritate,
renunțând la măști și la trucuri.
Avem nevoie de mâinile tale neprihănite
ca să mângâiem cu blândețe,
ca să atingem trupul lui Isus
în frații săraci, bolnavi și disprețuiți,
ca să-i ridicăm pe cei căzuți și să-i sprijinim pe cei care se clatină.
Avem nevoie de picioarele tale neprihănite
ca să mergem în întâmpinarea celui care nu știe să facă primul pas,
ca să mergem pe drumurile celor care s-au rătăcit,
ca să-i găsim pe cei care trăiesc în singurătate.
Îți mulțumim, o Mamă, pentru că arătându-te pentru noi
liberă de orice prihană a păcatului,
ne amintești că mai întâi de toate se află harul lui Dumnezeu,
se află iubirea lui Isus Cristos care și-a dat viața pentru noi,
se află tăria Duhului Sfânt care reînnoiește toate.
Fă să nu cedăm în fața descurajării ci,
punându-ne încrederea în ajutorul tău neîncetat,
să ne angajăm cu toate puterile
la reînnoirea noastră, a acestui Oraș și a lumii întregi.
Roagă-te pentru noi, Sfântă Maică a lui Dumnezeu!”
(Papa Francisc, Roma, 8 decembrie 2016)
ro.radiovaticana.va

Read More →
Exemple

Decembrie – 2016

Intenţia universală: Pentru ca să fie eliminată în orice

parte a lumii plaga copiilor-soldat.

Pentru evanghelizare: Pentru ca popoarele europene

să redescopere frumuseţea, bunătatea şi adevărul

evangheliei, care dăruieşte vieţii bucurie şi speranţă.

Read More →
Exemple

Căsătoria

Căsătoria face parte din planul inițial al lui Dumnezeu. Imediat după crearea omului Dumnezeu zice: ,, De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup” (Geneza 2,24).   Această legătură a uniunii bărbatului cu femeia este ridicată la viața supranaturală a harului de Domnul nostru Isus Cristos, adică este transformat într-un Sacrament. Căsătoria este imaginea nupțială a legământului lui Dumnezeu cu poporul său, respectiv a Mirelui, Cristos, cu Mireasa sa, Biserica. Sfântul apostol Paul îndeamnă: „Bărbați, iubiți-vă soțiile, așa cum Cristos a iubit Biserica”. (Efeseni 5, 25)

Două caracteristici aparțin Sacramentului Căsătoriei: Indisolubilitatea și exclusivitatea. (adică unitatea)

Indisolubilitatea reprezintă legătura de căsătorie care nu poate fi ruptă sau desfăcută între un bărbat și o femeie care și-au dat consimțământul în mod valid unul altuia și consumarea ei a avut loc. Mântuitorul însuși demontează mentalitatea divorțului: „Oricine își lasă femeia și se însoară cu alta, comite adulter” (Cf. Matei 19,9; Marcu 10,11-12; Luca 16,18). O Căsătorie validă și consumată nu poate fi desfăcută de nici o putere pământească: ,,Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă(Cf. Matei 19,6; Marcu 10,9; ).

Exclusivitatea  Căsătoriei se referă la fidelitatea conjugală. Bărbatul și femeia își promit că vor rămâne fideli unul altuia până ce moartea ne va despărți. Iubirea conjugală se referă exclusiv la cei doi soți.

În cadrul ritualului Căsătoriei, cei doi, mirele și mireasa, stând în fața preotului, își dau consimțământul la aceasta, dând astfel naștere legământului legăturii sacramentale dintre cei doi. Consimțământul este indispensabil deoarece el face Căsătoria. Acesta trebuie să fie conștient și liber și fără constrângeri.

Instituția Căsătoriei este un act public, deoarece aceasta privește societatea, fiind locul unde copii se nasc și sunt educați, și este unul dintre pilonii cei mai importanți ai societății și a Bisericii. De aceea ritualul Căsătoriei trebuie să aibă loc public și să fie făcut în prezența preotului, ca reprezentant al Bisericii, și al martorilor.

Există multe plăgi și păcate care atacă instituția căsătoriei. Câteva au fost deja menționate, cum sunt divorțul și adulterul. Pe lângă aceasta mai adăugăm concubinajul, adică trăirea ca soț și soție, nu sunt soț și soție ci trăiesc ilegitim ! înainte de Căsătorie. Căsătoria este exclusiv între un bărbat și o femeie, așa cum Dumnezeu a intenționat-o de la început, iar ei trebuie să fie deschiși spre primirea copiilor, care sunt o binecuvântare de la Creator. Împiedicarea acestui proces în orice fel, fie înainte de concepție, fie după, adică avortul, sunt fapte grave împotriva voinței lui Dumnezeu și a vieții.

În virtutea Sacramentului, familia, soții  primesc harul căsătoriei, primește haruri de la Dumnezeu pentru a-și trăi viața în sfințenie. Scopul Căsătoriei nu este unul în sine, ci finalitatea ei este Dumnezeu însăși.

Pentru cei ce se pregătesc pentru a se căsători îi rugăm să se prezinte cu 6 luni înainte la biroul parohial pentru a se anunța și a face pregătirile necesare în această privință. Numărul pregătirilor este de minim 4, dar acestea pot varia după situația celor care doresc a se căsători.

           Atunci când logodnicii vin pentru a-și anunța dorința de a se căsători vor aduce și următoarele documente: adeverință de botez și stare liberă(nu au mai fost căsătoriți până la acel moment), în cazul celor care nu au fost botezați în biserica noastră parohială sau sunt de altă confesiune, certificatul de cununie civilă(în cazul în care a fost deja încheiată), permisiune de la parohul locului unde își au domiciliul(în cazul celor care locuiesc în altă localitate sau sunt în străinătate). În cazul căsătoriilor mixte, între un credincios romano – catolic și unul de altă confesiune, de ex. ortodoxă, reformată…, partea necatolică își păstrează confesiunea, urmând ca partea catolică sa promită botezarea și educarea copiilor după învățătura bisericii noastre. Martorii de cununie(nașii) pot fi cei care au împlinit vârsta de 16 ani.

Read More →
Exemple

Preoția

Sacramentul Preoției este misiunea încredințată apostolilor de Cristos, care continuă să fie exercitată în Biserică până la sfârșitul timpurilor. Domnul nostru a întemeiat acest Sacrament în Joia Sfântă, împreună cu Sacramentul Euharistiei. Cele două sunt de nedespărțit și sunt intim legate una de alta. Acest Sacrament poate fi primit numai de un bărbat, care după o pregătire potrivită este ridicat la prima treaptă a acestui Sacrament, adică la diaconat. Sacramentul Preoției este împărțit în trei trepte: Episcopatul, Preoția și Diaconatul.

Toate prefigurările preoţiei din Vechiul Legământ îşi găsesc împlinire în Cristos Isus, unicul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Melchisedec, preot al Dumnezeului Preaînalt, este considerat de Tradiţia creştină o prefigurare a preoţiei lui Cristos, singurul Mare Preot după rânduiala lui Melchisedec, sfânt, nevinovat, nepătat, care, printr-o singură jertfă, adică prin jertfa unică a Crucii sale, a dus pentru totdeauna la desăvârşire pe cei care se sfinţesc.

Jertfa răscumpărătoare a lui Cristos este unică, împlinită o dată pentru totdeauna. Şi totuşi, ea se face prezentă în Jertfa Euharistică a Bisericii. La fel, şi preoţia unică a lui Cristos: se face prezentă prin preoţia ministerială, fără ca unicitatea preoţiei lui Cristos să fie ştirbită: Într-adevăr, Cristos este singurul preot adevărat, ceilalţi nefiind decât slujitorii lui.

Acest Sacrament poate fi conferit numai de un episcop, adică de acela care are toate cele trei trepte și plinătatea Sacramentului. Candidatul care urmează a fi ridicat la demnitatea acestui Sacrament, trece prin ritualul hirotonirii. Esența Sacramentului este impunerea mâinilor de către episcop asupra candidatului și rugăciunea de consacrare. Prin acestea el primește revărsarea Duhului Sfânt, se transmite puterea apostolică și primește puterea preoțească. De asemenea primește în suflet caracterul de neșters al Sfintei Preoții.

De diaconat se leagă slujirea și este strâns legat de episcopul său. El îndeplinește anumite funcții în cadrul Sfintei Liturghii și în grija sufletelor, dar nu are puterea de a dezlega păcatele în Spovadă sau de a transforma pâinea și vinul în Trupul și Sângele Domnului la Sfânta Liturghie.

Cel care este hirotonit la a doua treaptă primește puterea de a administra și aceste două Sacramente: Spovada și Euharistia, dar numai cu îngăduirea episcopului locului. Preotul își exercită puterea preoțească în mod licit numai cu permisiunea episcopului diecezan.

Episcopul este urmașul legitim al apostolilor și este în strânsă legătura cu urmașul Sfântului Petru, cu Sfântul Părinte Papa . Episcopul nostru de Dieceza de Timișoara este Excelența Sa Martin Roos.

Cei consacrați slujirii preoțești au o triplă funcție: de a sfinți, a învăța și a conduce.

Dumnezeu cheamă pe cine vrea el la această slujire. Vocația preoțească este un dar din partea sa, care are două laturi importante și anume: chemarea lui Dumnezeu și acceptarea, sau confirmarea Bisericii, prin păstorii rânduiți în frunte ei. Iar cine este chemat la slujirea preoțească se prezintă la parohul locului, de unde începe drumul pregătirii și al discernerii vocației.

Ultima hirotonire din parohia noastră a fost în anul 1987! În fiecare prima sâmbătă a lunii ne rugăm pentru noi vocații la preoție. Iar noi, vă cerem rugăciunile pentru preoții bisericii.

Read More →
Exemple

Maslul

Cristos a avut întotdeauna o grija și o milă deosebită față de cei bolnavi, vindecându-i și eliberându-i de sub povara suferințelor lor. Această îndatorire îi revine, în mod normal, și Bisericii. Acest Sacrament este acela care se referă la cei bolnavi și legați de suferințe fizice. Sfântul apostol Iacob atestă despre acest Sacrament în scrisoarea sa: ,,Este cineva bolnav? Să-i cheme pe preoții Bisericii și ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului”

(Iacob 5, 13-15).

Catehismul ne învață că acest Sacrament poate fi primit de acel credincios care începe să fie în pericol de moarte din cauza bolii sau bătrâneții. Același credincios poate să-l primească din nou, atunci când are loc o agravare a bolii sau când se îmbolnăvește de o altă boală gravă.

Acest Sacrament oferă un har special, prin care bolnavul este unit cu suferințele lui Cristos pentru binele Bisericii și al celui bolnav. În cazul în care persoana bolnavă este incapabilă (de exemplu, se află în comă) să se spovedească, acesta oferă și iertarea păcatelor. Dacă Dumnezeu vrea, poate oferi și vindecarea fizică a bolnavului.

După o lungă tradiție a Bisericii, preoții vizitează bolnavii regulat în prima vineri din lună. Este foarte important, dacă avem pe cineva bolnav, sau în pericol de moarte, să nu amânăm în a-l chema pe preot.

În parohia noastră îi vizităm pe credincioșii bolnavi și în vârstă mai ales în prima vineri din lună acolo unde ei locuiesc. Rugăm familiile și aparținătorii să anunțe la parohie starea de boală gravă a membrilor ei pentru a-i vizita, chiar și la spital, și pentru a le administra sacramentele vindecării: spovada, maslul și împărtășania. Recomandăm a ne chema, pe cât este posibil, în starea cât bolnavul sau cel suferind, încă mai este conștient. Se poate primi maslul și înainte de operație sau intervenții medicale grave . Maslul poate fi primit de mai multe ori în viață, în stare de suferință, de bătrânețe și de boală. O dată pe an, pe 11 februarie, de Ziua Mondială a Bolnavului, administrăm în cadrul Sfintei Liturghii din biserica parohială ,maslul, acelor credincioși care sunt suferinzi ori au vârsta de peste 60 de ani.

Read More →
Exemple

Spovada

Deși Botezul ne redă viața divină și ne curăță sufletul, firea umană rămâne slăbită de păcat. De aceea, suntem înclinați să cădem din nou și din nou în păcat. Cunoscându-ne, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără îndurarea sa și a întemeiat prin Cristos acest Sacrament al iertării și vindecării sufletești. După învierea sa, Mântuitorul a apărut apostolilor și suflând peste ei a spus: ,,Primiți-l pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; iar cărora le veți ține, vor fi ținute”(Ioan 20, 19-23). Aceasta a fost instituirea Sacramentului Spovezii.

Cu toții avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, căci cu toții am păcătuit. În acest Sacrament avem ocazia de a ne reîntoarce la el, precum odinioară fiul risipitor.

Să vedem ce avem nevoie să știm înainte de ne apropia de Sfânta Spovadă. Ea implică mai mulți pași, majoritatea dintre ei au loc înainte și după ce intrăm în scaunul de Spovadă. Primul pas este examinarea conștiinței. În rugăciune îi cerem Duhului Sfânt să ne lumineze conștiința pentru a putea vedea cu ce l-am ofensat pe Dumnezeu și pe aproapele. Pentru a ne îndruma în acest pas, ne confruntăm cu poruncile lui Dumnezeu și ale Bisericii. Luându-le pe rând putem vedea unde am fost fideli și unde nu. După aceasta urmează pasul doi: căința sau părerea de rău. Sunt două feluri de căință. Prima este cea desăvârșită, care este motivată din faptul că l-am ofensat pe Dumnezeu în infinita sa iubire, iar a doua este cea nedesăvârșită, care este motivată din alte cauze (de ex. frica de pedeapsa veșnică a Iadului). Amândouă fac Sacramentul Spovezii valid, dar căința desăvârșită este cea care face Spovada cea mai rodnică. Al treilea pas este propunerea. Ne propunem să nu mai încălcăm poruncile lui Dumnezeu. Al patrulea pas este mărturisirea păcatelor. Abia acum intrăm în scaunul de Spovadă, după ce am îndeplinit ceilalți trei pași. Iar ultimul este îndeplinirea pocăinței date de preot pentru repararea daunelor provocate de păcat.

Esențial pentru Spovadă sunt materia, care sunt păcatele, și forma, care este dezlegarea dată de preot, prin cuvintele:” Eu te dezleg de păcatele tale în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”.

Trebuie să mai facem o distincție între cele două tipuri de păcat: păcatul de moarte și cel venial. La Spovadă suntem obligați să mărturisim toate păcatele de moarte pe care le-am comis de la ultima Spovadă, și este foarte recomandat a se mărturisi și păcatele veniale.

În general, o persoană se Spovedește pentru prima dată în viață cu ocazia Primei Sfinte Împărtășanii.

Acest Sacrament poate fi administrat numai de Episcopi sau de preoți.

La noi în parohie avem ample ocazii de Spovadă. Duminica și în timpul săptămânii înainte de Sfintele Liturghii cu 15 minute este preotul la Spovadă. Recomandăm credincioșilor spovada regulată, mărturisirea păcatelor, în fiecare lună, în prima vineri a fiecărei luni, sau și în alte zile. Aceasta ne învață la umilință, disponibilitatea la a ierta la rândul nostru celor care ne-au greșit, la răbdare, îngăduință și la încredere în mila lui Dumnezeu față de noi, copiii săi.

Read More →
Exemple

Euharistia

Euharistia este însăși jertfa crucii adusă de Domnul nostru Isus Cristos pe Calvar. Ea este reactualizată,  în Sfânta jertfă a Liturghiei, unde Mântuitorul ni se oferă trup și sânge sub chipul pâinii și a vinului, spre mântuirea noastră. Acesta este cel mai important și mai sublim dintre Sacramente. Toate celelalte sunt îndreptate spre acesta. Sacramentul Euharistiei a fost instituit de Domnul nostru Isus Cristos în Joia Sfântă, atunci când, luând pâinea a spus cuvintele:

„Luați și mâncați acesta este trupul meu,” iar apoi, luând potirul cu vin a spus: Luați și beți, acesta este potirul sângelui meu, al noului și veșnicului legământ”(Cf. Matei 26, 26-29; Marcu 14,22-24; Luca 22,19-20; 1 Corinteni 11,23-25).  Este cel mai important dintre Sacramente, deoarece însăși Domnul este prezent în el, trup, sânge, suflet și divinitate.

La Sfânta Jertfă a Liturghiei pâinea și vinul prin mâinile și cuvintele preotului devin Trupul și Sângele Domnului. Dumnezeu însăși este prezent pe altar. Credincioșii i-au parte de Cristos la Sfânta Împărtășanie se hrănesc. ,, Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu, are viața veșnică…”(Ioan 6,54).

Pentru a ne apropia de un astfel de mare mister, adică de a veni la Sfânta Împărtășanie, trebuie să fim dispuși pentru aceasta, însemnând că trebuie să îndeplinim anumite condiții. În primul rând persoana trebuie să fie botezată, apoi să-L recunoască și să-L adore pe Cristos sub chipul pâinii și al vinului în Sfânta Euharistie. Comunicantul, adică persoana care primește pe Cristos în acest mod, să profeseze credința Catolică, să fie în stare de har sfințitor, adică să fi fost la Spovadă în ultima vreme și să se știe fără păcat de moarte pe suflet. Pe lângă acestea trebuie ținut postul Euharistic, adică cu o oră înainte să nu fi mâncat sau băut nimic. În această categorie nu intră apa și medicamentele. Iar înainte și după primirea Împărtășaniei să se roage. Pentru cei care nu au fost pregătiți, nu au primit niciodată Sfânta Împărtășanie sau sunt nesiguri de dispoziția lor în a primi Împărtășania, să se adreseze părintelui în această privință.

Sfântul apostol Paul avertizează în privința primirii nevrednice a Euharistiei: ,, Cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. De aceea, omul să se cerceteze şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir. Căci cine mănâncă şi bea nesocotind trupul, îşi mănâncă şi bea propria condamnare”(1Corinteni 11,27-29).

Biserica latină are o tradiție lungă în a-i pregăti pe cei mici în primire Sfintei Împărtășanii, ceea ce numim Prima Sfântă Împărtășanie. În parohia noastră din Lugoj această pregătire se face atunci când copilul ajunge în clasa a III-a. Pregătirile încep de obicei în prima sâmbătă din luna Octombrie și durează până la sfârșitul primăverii. Aceste întâlniri durează o oră și au loc în fiecare sâmbătă, timp în care copii sunt instruiți în misterele credinței, în iubirea față de Dumnezeu și aproapele și conștientizarea că facem parte din Biserică. Pe copii și familiile lor , părinții și frații, îi așteptăm în fiecare zi de duminică și de sărbătoare  să participe și la Sfintele Liturghii împreună cu comunitatea credincioșilor din care și ei fac parte. Adulții care nu au avut parte de Prima Sântă Împărtășanie să se adreseze unui preot pentru îndrumare.

Îi rugăm pe părinții copiilor sau pe cei care au grijă de aceștia, ca atunci când se prezintă pentru a începe pregătirea pentru primirea sacramentelor să aducă și adeverința de botez a copilului(în cazul în care acesta nu a fost botezat în biserica parohială), la fel și în cazul copiilor care au fost botezați în altă confesiune(de ex. ortodoxă), în acest caz și o cerere din partea părinților prin care își exprimă dorința participării copiilor la aceste pregătiri.

Read More →
Exemple

Mirul

În Biserica Catolică de rit latin, adică roman, sacramentele inițierii creștine Botezul, Mirul și Euharistia, nu se conferă imediat la Botez ca în ritul oriental cel Greco catolic sau Ortodox, care vrea să arate strânsă legătură între ele  a acestor trei taine importante ci se conferă treptat, accentuându-se latura practică și pedagogică, că cel botezat devine treptat conștient de aceste importante Taine. Dar și în Biserica catolică latină, în cazul botezului adulților, cele trei sacramente ale plenitudinii creștine se conferă în aceiași celebrare.

Prin Botez, noi suntem făcuţi  creştini, dar nu suntem foarte tari în credinţa noastră până ce Duhul Sfânt nu vine în Mir, sau Confirmare. Ne amintim cât de timizi erau apostolii înainte de venirea Duhului Sfânt faţă de cât de fermi şi de hotărâţi în credinţa lor erau după aceea şi cum au predicat ei fără teamă chiar celor care L-au răstignit pe Domnul nostru.

Prin acest Sacrament persoana miruită primește cele șapte daruri ale Duhului Sfânt: înţelepciunea, înţelegerea,  sfatul, tăria, cunoaşterea, evlavia şi frica de Dumnezeu. Este totodată întărit în a da mărturie despre Cristos în fața lumii, chiar și cu prețul vieții sale proprii.

În același timp avem parte și de roadele Duhului Sfânt, care sunt: iubirea, veselia, pacea, stăruinţa, facerea de bine, bunătatea, îndelunga răbdare, blândeţea, credinţa, modestia, înfrânarea şi castitatea. Acestea caracterizează pe creștin în viața sa de zi cu zi.

Mirul face parte dintre acele Sacramente care se conferă o singură dată, de aceea primirea lui trebuie să fie una specială. Persoana care va fi miruită trece printr-o perioadă de pregătire, pe de-o parte intelectuală, în a cunoaște adevărurile de credință, iar pe de alta spirituală, intrând mai profund în misterul vieții creștine. Sacramentul mirului produce o pecete pe sufletul creștinului, adică un semn de neșters  numit caracter. Este sacramentul maturității creștine.

Conferirea Mirului se face, în mod normal, de către Episcopul locului, dar în cazuri speciale, și cu permisiunea lui, poate fi dat și de un preot delegat de el.

Acest Sacrament își are originea în ziua Rusaliilor, când apostolii, împreună cu Fecioara Maria, așteptau promisiunea Tatălui, aceea a coborârii Duhului Sfânt. Apostolii au fost înflăcărați de același Duh Sfânt, și Sfântul Petru a luat cuvântul și l-a predicat pe Cristos răstignit, mort și înviat, iar o mulțime mare s-a convertit la cuvântul lui, formând prima comunitate a Bisericii.

La noi în parohie mirul se administrează o dată la 4 ani. Următoarea sărbătoare de conferire a Mirului va avea loc în anul 2018. În dieceza noastră vârsta minimă pentru primirea mirului este de 12 ani. Cei care sunt adulți dar nu au fost miruiți o vor putea face. Pregătirea concretă pentru miruire începe cu 1 an înainte. La prezentarea candidatului de mir este nevoie de adeverința de botez (pentru cazurile celor care nu au fost botezați în biserica parohială), candidatul își va alege un nume de mir(acesta este recomandabil să fie cel al unui sfânt) , iar nașul de mir va fi romano – catolic cu vârsta minimă 16 ani, să fi fost miruit la rândul său și să fie cununat religios după învățătura bisericii(dacă este un naș căsătorit). Cei care au fost botezați în altă confesiune (de ex. ortodoxă) și participă la pregătire vor primi binecuvântarea, ei fiind deja miruiți la momentul botezului. Candidaților le cerem să participe la pregătirile săptămânale cât și la sfintele Liturghii duminicale și sărbători. Cunoscându-și credința vor putea decide să trăiască precum creștinii maturi în credința lor fiind călăuziți de către Duhul Sfânt pe care l-au primit în dar.

Read More →
Exemple

Botezul

Botezul este primul Sacrament,  prin care o persoană este reînnoită( se renaște ) și trece de la omul vechi la omul nou. Acesta este primul care se conferă, și care deschide poarta spre a primi celelalte Sacramente; ,, Ianua sacramentorum ,, adică  Botezul este poarta celorlalte Sacramente. Efectele Botezului sunt numeroase, dar amintim cele mai importante. În primul rând, el ne spală de păcate. Ne iartă de păcatul strămoșesc, cel comis de Adam la începutul creației, și celelalte păcate personale în cazul botezului celor ajunși la vârsta priceperii și a adulților. Cu siguranță, pentru copii care nu au ajuns încă la vârsta rațiunii, nu se poate vorbi despre păcate personale, pentru că nu au, dar păcatul strămoșesc este transmis de-a lungul generațiilor și fiecare, din momentul conceperii, îl poartă pe suflet. Pe lângă iertarea spălarea păcatelor, Botezul ne dă demnitatea de a fi copii ai lui Dumnezeu, intrăm în Biserică, devenim membrii ai poporului lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Nu există demnitate mai mare decât aceea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu în virtutea Botezului.

Mântuitorul nostru a întemeiat acest Sacrament la propriul său Botez în apele Iordanului, când a cerut să fie botezat de Sfântul Ioan Botezătorul. (Matei 3. 13 ) Cu misterul său pascal, moartea și învierea sa a deschis tuturor oamenilor izvorul botezului. Sângele și apa ce a ieșit din coasta străpunsă a Mântuitorului răstignit pe cruce sunt semnele Botezului și Euharistiei, sacramente ale vieții celei noi, din acel moment este posibil ,,să se nască cineva din apă și Duhul Sfânt,, pentru a intra în Ceruri. (Ioan 5, 6 – 8; Ioan 3,5)

Spunea Sf. Ambroziu: „ Când ești botezat privește de unde vine Botezul, dacă nu din crucea lui Cristos, din moartea lui Cristos. Tot misterul stă în faptul că El a pătimit pentru tine. În El tu ești mântuit tu ești salvat.”

             În repetate rânduri, Domnul nostru menționează necesitatea renașterii din apă și Duh Sfânt, făcând referință la Botez. Chiar și mandatul suprem dat de Domnul este acela de a merge în toată lumea predicând Evanghelia și botezând toate popoarele în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. (Matei 28,19-20) (Cf. Marcu 16,15-16). La fel și apostolii fac referință la Botez ca necesitate pentru a moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Botezul copiilor a fost întotdeauna practicat de Biserică, încă de la începuturile ei. Familiile se botezau cu toți membrii ei, inclusiv cu cei mici.

Obiceiul de  a boteza copii este in Biserică de o tradiție  foarte veche, tradiție imemorabilă. Este foarte probabil chiar la începutul predicării apostolice, cănd familii întergi primeau botezul, au fost botezați și copii (Vezi:  Faptele apostolilor 16. 15 ; id. 16, 33;  id. 18.8;  1Corinteni 1, 16).

Rămâne totuși tragica libertatea omului de a accepta sau a refuza iubirea lui Dumnezeu. Deoarece se nasc cu o natură umană contaminată de păcatul strămoșesc, copii au nevoie de nașterea cea nouă prin Botez, pentru a fii eliberați de puterea întunericului și transferați în împărăția fiilor lui Dumnezeu (Cf. Coloseni 1,12-14) la care sunt chemați toți oamenii.

Gratuitatea curată a harului lui Dumnezeu se manifestă în mod deosebit prin Botezul copiilor.  Biserica și părinții ar lipsi copii lor de harul inestimabil de a devenii fii ai lui Dumnezeu, dacă nu le-ar conferi Botezul după naștere.

          Deși ritualul Botezului este unul bogat și complex Botezul propriu-zis se conferă în momentul în care preotul toarnă apă pe capul celui care este botezat și spune cuvintele: N.(se spune numele)Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Cu acestea persoana este botezată.

Celebrantul Sf. Botez este preotul sau diaconul dar …

Există și Botez în cazuri de necesitate majoră sau de urgență. În cazul în care o persoană nebotezată, fie adult sau copil, este în pericol imediat de moarte, și preotul nu poate ajunge la timp, oricine poate boteza folosind formula de mai sus. Persoana care botează în acest fel de situație poate fi chiar nebotezată ea însăși, dar atât timp cât folosește apă curată, spune cuvintele Botezului și are intenția de a face ce face Biserica prin Botez, atunci botezul are loc. Dacă nu moare trebuie anunțat preotul parohiei, pentru a înregistra acest botez, și pentru completarea celorlalte rituri ce aparțin celebrării tainei Botezului…

Pentru pregătirea unui Botez vă recomandăm să vă prezentați la Biroul parohial cu cel puțin 3 luni înainte de ziua Botezului aducând și următoarele documente:

– certificatul de naștere al celui care urmează să fie botezat, adeverința căsătoriei religioase a părinților (în cazul în care nu au fost cununați în biserica noastră parohială, adeverință de la parohia pe raza căreia locuiesc, în cazul celor care locuiesc în altă localitate sau în străinătate), iar pentru nașii de botez condiția este de a fi romano – catolic, vârsta minimă de 16 ani, să fi fost miruit și dacă este căsătorit să fi fost cununat și religios(dacă locuiește în altă localitate să aducă o adeverință de la parohul locului de domiciliu). Cei care sunt de altă confesiune vor putea fi împreună cu nașul romano – catolic primiți ca martori. Părinții împreună cu nașii își exprimă hotărârea de a-i educa creștinește, după învățătura bisericii, pe copiii lor, așa cum au promis că o vor face atunci când s-au căsătorit.

Read More →
Exemple

Cele 7 Sacramente ale Bisericii

Biserica învață în catehism că  ,, un Sacrament sau o Taină, este un semn văzut orânduit de Isus Cristos, prin care primim harul nevăzut, pentru sfințirea sufletelor noastre”.

Sfintele Sacramentele sunt semne vizibile, instituite de Cristos, care mijlocesc harul. Deci, trei lucruri sunt necesare pentru a lua ființă un Sacrament: trebuie să fie „un semn manifestat”, adică vizibil, acest semn trebuie să fie instituit sau dat de Domnul nostru și trebuie să ofere har. De asemenea  sacramentele presupun credința în cel care le primește. Ele sunt baza vieții creștine.

Acestea sunt: Botezul, Mirul, Euharistia, Spovada, Maslul, Preoția și Căsătoria.

Sacramentele mijlocesc ceea ce nu se vede, harul lui Dumnezeu.

Oricare din cele șapte Sacramente au, ceea ce numim, materie și formă. Adică, au două elemente indispensabile pentru ca un Sacrament să i-a naștere. Primul, materia, se referă la lucrurile care se folosesc, de exemplu: la Botez este apa, la Euharistie sunt pâinea și vinul.(la  mir , sf. crismă, la spovadă- păcatele mărturisite, la maslu – uleiul infirmilor; la  preoția candidații, la căsătoria bărbatul și femeia. Iar apoi, forma, sunt cuvintele care se pronunță și rugăciunea de instituire, ca la botez: de exemplu : ,, Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt ,” sau, din nou la Euharistie,  ,,Luați și mâncați acesta este trupul meu.”

Ritualurile pentru conferirea Sacramentelor sunt bogate și pline de mister, de neînțeles în totalitate, pentru mintea omenească, căci ceea ce se săvârșește în ele este de natură dumnezeiască, și trebuie să le tratăm ca atare. Să ne apropiem de ele cu credință, cu cel mai adânc respect și umilință.

Să notăm și că sunt Sacramente care pot fi primite de mai multe ori în viață, cum sunt, Euharistia, Spovada, Maslul, Căsătoria, iar apoi sunt acelea care pot fi primite o singură dată în viață, Botezul, Mirul și Preoția.

 

  1. Botezul
  2. Mirul
  3. Euharistia
  4. Spovada
  5. Maslul
  6. Preoția
  7. Căsătoria
Read More →