Email: birou@prclugoj.ro   Tel / Fax: 0256 351 758  Tel: 256 353 487

Rugăciunea papei Francisc la Calea Crucii de la Colosseum:

archive

Home aprilie 2017

Exemple

”O, Cristoase, lăsat singur şi trădat chiar de ai tăi şi vândut la preţ redus.
O, Cristoase, judecat de păcătoşi, dat pe mâna altora de conducători.
O, Cristoase, sfâşiat în trup, încununat cu spini şi acoperit cu o haină de purpură.
O, Cristoase, pălmuit şi pironit cu cruzime.
O, Cristoase, străpuns de suliţa care ți-a sfâşiat inima.
O, Cristoase, mort şi îngropat, tu care eşti Dumnezeul vieţii şi al existenţei.

O, Cristoase, unicul nostru Mântuitor, ne întoarcem la tine şi în acest
an cu ochii plecaţi de ruşine şi cu inima plină de speranţă:
Ruşine pentru toate imaginile de devastare, distrugere şi naufragiu
care au devenit obişnuite în viaţa noastră.
Ruşine pentru sângele nevinovat care zilnic este vărsat de femei, copii,
imigraţi şi de cei prigoniți pentru culoarea pielii, apartenenţa etnică şi
socială şi pentru credinţa lor în tine.

Ruşine pentru multele momente când, ca Iuda şi Petru, te-am vândut şi
te-am trădat şi te-am lăsat singur ca să mori pentru păcatele noastre,
fugind ca laşii de responsabilităţile noastre.

Ruşine pentru tăcerea noastră în faţa nedreptăţilor; pentru mâinile
noastre leneşe în a da şi lacome în a smulge şi a cuceri; pentru glasul
nostru gata să se facă auzit când e vorba de apărarea intereselor
noastre şi timid când e vorba de a apăra interesele altuia; pentru
picioarele noastre repezi pe calea răului şi înțepenite pe calea binelui.

Ruşine pentru fiecare dată când noi – episcopi, preoţi, persoane
consacrate – am scandalizat şi am rănit Biserica, trupul tău; şi când am

uitat iubirea noastră de la început, primul nostru entuziasm şi
disponibilitatea noastră deplină, lăsând să ruginească inima şi
consacrarea noastră.

Multă ruşine, Doamne, dar inimii noastre îi este dor şi de speranţa
încrezătoare că tu nu ne tratezi după meritele noastre, ci numai după
belşugul îndurării tale; că trădările noastre nu înlătură imensitatea
iubirii tale; că inima ta, maternă şi paternă deopotrivă, nu uită de noi
din cauza împietririi noastre lăuntrice.

Speranţa sigură că numele noastre sunt întipărite în inima ta şi că
suntem puși în pupila ochilor tăi.
Speranţa că crucea ta transformă inima noastră de piatră în inimă de
carne capabilă să viseze, să ierte şi să iubească; transformă această
noapte întunecată a crucii tale în zori luminoși ai Învierii tale.

Speranţa că fidelitatea ta nu se bizuie pe fidelitatea noastră.
Speranţa că ceata de bărbaţi şi femei credincioși crucii tale continuă şi
va continua să trăiască credincioasă ca plămada care dă gust şi ca
lumina care deschide noi orizonturi în trupul omenirii noastre rănite.

Speranţa că Biserica ta va căuta să fie glasul care strigă în deșertul
omenirii pentru a pregăti calea întoarcerii tale biruitoare, când vei veni
ca să-i judeci pe cei vii şi pe cei morţi.
Speranţa că binele va învinge în pofida aparentei sale înfrângeri!

Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu, victimă nevinovată a răscumpărării
noastre, în faţa stindardului tău regesc, în faţa misterului tău de moarte
şi de glorie, în faţa crucii tale, îngenunchem ruşinaţi şi plini de
speranţă şi îţi cerem să ne cureți în baia sângelui şi apei care au țâșnit
din Inima ta străpunsă, să ierţi păcatele şi greşelile noastre.

Îţi cerem să-ţi aminteşti de fraţii noştri răpuşi de violenţă, indiferenţă şi război.
Îţi cerem să sfărâmi lanţurile care ne ţin prizonieri în egoismul nostru,
în orbirea noastră voluntară şi în vanitatea calculelor noastre lumeşti.

O, Cristoase, îţi cerem să ne înveţi să nu ne ruşinăm niciodată de
crucea ta, să nu o instrumentalizăm, ci să o cinstim şi să o adorăm,
pentru că tu ai arătat prin ea grozăvia păcatelor noastre, măreţia iubirii
tale, nedreptatea judecăţilor noastre şi puterea milostivirii tale. Amin”.

Read More →

L-au luat pe Isus şi l-au legat.
E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis:
+. „Pe cine căutaţi?”
5 E. I-au răspuns:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
6 E. El le-a zis:
+. „Eu sunt”.
E. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oară:
+. „Pe cine căutaţi?”,
E. iar ei au zis:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
8 E. Isus le-a răspuns:
+. „V- am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!”
9 E. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; 11 iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru:
+. „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”

L-au dus pe Isus întâi la Anna.
12 E. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. 17Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?”
E. El i-a zis:
A. „Nu sunt”.
18 E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. 19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns:
+. „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!”
22 E. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a

dat o palmă lui Isus, spunând:
A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?”
23 E. Isus i-a răspuns:
+. „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”
24 E. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui? Nu sunt.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?”
E. El a negat şi a zis:
A. „Nu sunt”.
26 E. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis:
A. „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”
27 E. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

Împărăţia mea nu este din această lume.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus:
A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?”
30 E. Au răspuns şi i-au zis:
P. „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”.
31 E. Atunci, Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!”
E. Iudeii i-au spus:
A. „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”.
32 E. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
34 E. Isus a răspuns:
+. „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?”
35 E. Pilat a răspuns:
A. „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”
36 E. Isus a răspuns:
+. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”.
37 E. Atunci Pilat i-a zis:
A. „Aşadar, eşti rege?”
E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
38 E. Pilat i-a zis:
A. „Ce este adevărul?”
E. După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
A. „Eu nu găsesc în el nicio vină. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
40 E. Atunci au strigat din nou, spunând:
A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”
E. Iar Baraba era un tâlhar.

Te salut, regele ideilor!
19,1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. 2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; 3 apoi veneau la el şi spuneau:
A. „Bucură-te, regele Iudeilor!”
E. Şi-i dădeau palme. 4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis:
A. „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!”
5 E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis:
A. „Iată omul!”
6 E. Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat:
P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!”
7 E. Iudeii i-au răspuns:
P. „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult.
9 A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis:
A. „De unde eşti tu?”
E. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis:
A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?”
11 E. Isus i-a răspuns:
+. „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”.

La moarte cu el! La moarte cu el!
12 E. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând:
P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte Cezarului”.
13 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbata”. 14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor:
A. „Iată-l pe regele vostru!”
15 E. Atunci ei au strigat:
P. „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a spus:
A. „Să-l răstignesc pe regele vostru?”
E. Arhiereii au răspuns:
P. „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.
16 E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus.

L-au răstignit şi, împreună cu el, pe alţi doi.
17 Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Golgota”, 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă.

21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat:
A. „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”.
22 E. Pilat a răspuns:
A. „Ce-am scris, am scris”.

Au împărţit între ei hainele mele.
23 E. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii către alţii:
A. „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!”
E. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea.

Iată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta!
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei:
+. „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 E. Apoi, i-a spus discipolului:
+. „Iat-o pe mama ta!”
E. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Totul s-a împlinit!
28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis:
+. „Mi-e sete”.
29 E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus:
+. „S-a împlinit!”
E. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
A curs apă şi sânge.
31 Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare -, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37 Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.

Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme.
38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
39 A. venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 42Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Read More →

Matei 26,14-27,66

Ce vreţi să-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?
E. În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis:
A. „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?”
E. Ei au fixat pentru el treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşte?
17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând:
A. „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”
18 E. El a spus:
+. „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»”
19 E. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

Unul dintre voi mă va vinde.
20 La lăsatul serii, Isus stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis:
+. „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.
22 E. Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul:
A. „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23 E. El, răspunzând, a zis:
+. „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului

merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”
25 E. Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat:
A. „Nu cumva sunt eu, rabbi?”
E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu ai zis!”

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu.
26 E. Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus:
+. „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!”
27 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând:
+. „Beţi din acesta toţi, 28 căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”.
30 E. Şi, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.

Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei.
31 Atunci, Isus le-a spus:
+. „Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei». 32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
33 E. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis:
A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.
34 E. Isus i-a zis:
+.

„Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”.
35 E. Petru i-a zis:
A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi discipolii spuneau la fel.

A început a se întrista şi a se nelinişti.
36 Atunci, Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor:
+. „Staţi aici până când, mergând acolo, mă voi ruga!”
37 E. Şi, luându-i cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus:
+. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!”
39 E. Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ rugându-se şi spunând:
+. „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.
40 E. Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
42 E. Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat, spunând:
+. „Tată! Dacă nu este posibil să treacă acest potir fără să-l beau, să se facă voinţa ta!”
43 E. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 44 Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus:
+. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”

Au pus mâna pe Isus şi l-au arestat.
47 E. Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!”
49 E. S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis:
A. „Bucură-te, rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus:
+. „Prietene, pentru aceasta ai venit!”
E. Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus şi l-au prins. 51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis:
+. „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”
55 E. În acel ceas, Isus a spus mulţimilor:
+. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”.
E. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.

Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta Celui Atotputernic.
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii şi bătrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul. 59 Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 60 dar nu găseau, deşi s-au apropiat mulţi martori falşi. În cele din urmă, au venit doi 61 şi au zis:
A. „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l reconstruiesc»”.
62 E. Ridicându-se, marele preot i-a zis:
A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”
63 E. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis:
A. „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
64 E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului»”.
65 E. Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând:
A. „A. rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia! 66 Cum vi se pare?”
E. Ei, răspunzând, au spus:
P. „Este vinovat de moarte!”
67 E. Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii l-au pălmuit, 68 spunând:
P. „Profeţeşte-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”

Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega.
69 E. Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare şi i-a zis:
A. „Şi tu erai cu Isus Galileeanul”.
70 E. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând:
A. „Nu ştiu ce zici”.
71 E. Apoi, ieşind spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo:
A. „Acesta era cu Isus Nazarineanul”.
72 E. Dar el a negat din nou cu jurământ:
A. „Nu-l cunosc pe omul acela”.
73 E. Puţin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru:
A. „Într-adevăr, şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău te trădează”.
74 E. Atunci a început să se blesteme şi să jure:
A. „Nu-l cunosc pe omul acela”.
E. Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega”. Şi, ieşind, a plâns amar.

L-au dat pe Isus în mâna lui Ponţiu Pilat, guvernatorul.
27,1 E. Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. 2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pilat, guvernatorul.

Nu se cuvine să-i punem în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge.
3 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, 4 spunând:
A. „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”.
E. Dar ei i-au zis:
A. „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!”
5 E. Şi, aruncând arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat. 6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis:
A. „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”.
7 E. Iar ei, ţinând consiliu, au cumpărat cu arginţii Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. 8 De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: „Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ogorul Olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul”.

Tu eşti regele iudeilor?
11 Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
E. Isus a răspuns:
+. „Tu o spui”.
12 E. Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic.
13 E. Atunci i-a zis Pilat:
A. „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?”
14 E. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult. 15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis:
A. „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?”
18 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. 19 Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă:
A. „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!”
20 E. Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis:
A. „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?”
E. I-au răspuns:
P. „Pe Baraba!”
22 E. Pilat le-a zis:
A. „Aşadar, ce să fac cu Isus care se numeşte Cristos?”
E. Au zis toţi:
P. „Să fie răstignit!”
23 E. El le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Ei însă strigau şi mai tare:
P. „Să fie răstignit!”
24 E. Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai mare, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând:
A. „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veţi vedea!”
25 E. Tot poporul, răspunzând, a zis:
P. „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”
26 E. Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

Bucură-te, regele iudeilor!
27 Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta, 28 şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. 29 Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând:
P. „Bucură-te, rege al iudeilor!”
30 E. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Read More →