Email: birou@prclugoj.ro   Tel / Fax: 0256 351 758  Tel: 256 353 487

Vizita Suveranului Pontif

archive

Home martie 2019

Vizita Suveranului Pontif

În legătură cu vizita Suveranului Pontif, facem următoarele precizări:
1. În cadrul Sf. Liturghii celebrate la Șumuleu Ciuc nu va fi posibilitate de
spovadă, doar înainte sau eventual după Liturghie. Rugăm credincioșii
să se spovedească acasă pentru ca să participe cu suflet curat la acest
eveniment. Rugăm totodată preacucernicii părinți să-i sprijine pe
credincioși în pregătirea lor spirituală pentru aceste zile și să le
vorbească despre viața și învățătura Sf. Părinte, respectiv ce înseamnă
el pentru noi.
2. Pentru înregistrare găsim indicații exacte pe pagina pontifex.ro. Aici,
fiecare parohie trebuie să anunțe numărul participanților (nume, vârstă,
parohie, dieceză). Trebuie doar făcut un click pe numele localității; pe
listă apare fiecare localitate în două limbi. Lista celor înregistrați, fie că
vor călători cu trenul, fie în mod individual, rog să o trimiteți Pr.
Sebastian Mirciov. Va exista un bilet de intrare gratuit. Deoarece în
şaua dintre cele două culmi a muntelui Şumuleu există loc în picioare
doar pentru 350 000 de persoane, aceste bilete vor fi împărțite în baza
înregistrării și vor fi asigurate acelora, care se înregistrează prin parohii.
Sectoarele vor fi împărțite pe dieceze.
3. Controlul bagajelor se va face asemănător celui de pe aeroporturi: sunt
acceptate umbrele, steaguri mici, scaune mici, prapuri sau steaguri ale
mișcărilor spirituale, apă într-un flacon de plastic de jumătate de litru.
Nu sunt permise inscripții politice sau de altă natură pe steaguri, care
să difere de natura spirituală a evenimentului.
4. Și din Dieceza de Timișoara vor fi două persoane, care, în cadrul
ofertoriului, vor duce darurile în fața Sf. Părinte. Așteptăm propuneri.
5. Un sector separat va fi pentru instituțiile de învățămînt catolice. Și pe
pagina de înregistrare există o rubrică separată pentru școlile catolice.
Să-i ajutăm pe tinerii noștri ca să poată participa! Minorii pot participa
doar cu însoțitor.

Îi rugăm pe toți cei care și-au anunțat dorința de a participa la întâlnirea cu
Sf.Părinte papa Francisc să aducă o copie a cărții de identitate la biroul
parohial. Costul transportului până la Șumuleu Ciuc din Timișoara este de
220 lei, clasa a 2-a, 370 lei cușetă și 760 lei vagon de dormit.

Read More →
Exemple

24 de ore pentru Domnul

24 de ore pentru Domnul
24 Stunden für den Herrn
24 óra az Úrnak

Vineri 29.3 – Sâmbătă 30.3.2019.

La inițiativa Sfântului Părinte Papa Francisc , în timpul
Postului Mare în bisericile romano – catolice din
întreaga lume va avea loc o zi dedicată Sacramentului

Reconcilierii.

În biserica noastră parohială această zi va fi
Vineri 29.3 și Sâmbătă 30.3.2019.

Vă invităm să participați la aceste momente
penitențiale, spovezi, rugăciune, cântece, adorație în
liniște, liturghii, calea crucii, pe toată durata nopții și în

ziua de sâmbătă după cum urmează:

Vineri, 29 martie:
Orele 17,15 : Keresztúti ájtatosság
Orele 18,00 : Sfântă Liturghie

Orele 18,45 : Vesperă –
Rugăciunea de seară din breviar

Orele 19,00 : Celebrare Penitențială
Orele 20,00 : 22,00 : Ocazie de spovadă
Orele 22,00 : Completoriu –
Rugăciunea de încheiere a zilei
Orele 22,30 – 24,00 : Ocazie de spovadă
Adorație Euharistică pe toată durata nopții.

Sâmbătă, 30 martie:

Orele 07,30 : Sfântă Liturghie cu Laude –
Rugăciunea de dimineață din breviar

Orele 08,30 : Adorație Euharistică
Orele 12,00 – 13,00 : Calea crucii
Orele 13,00 – 14,30 : Ocazie de spovadă
Orele 15,00 : Orele medii – Nona –
Rugăciunea de după amiază din breviar

Orele 16,00 – 18,00 : Ocazie de spovadă
Orele 18,00 : Sfântă Liturghie,
Binecuvântare Euharistică, Încheiere.

O. a . m. D. g.!

Read More →
Exemple

„Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19)
Iubiţi fraţi şi surori,
În fiecare an, prin Maica Biserică, Dumnezeu „dăruieşte credincioşilor săi harul ca în fiecare
an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii. Pentru ca
[…] să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi” (Prefaţa pentru
Postul Mare, I). În acest mod putem merge, din Paşte în Paşte, spre împlinirea acelei mântuiri
pe care deja am primit-o graţie misterului pascal al lui Cristos: „căci în speranţă am fost
mântuiţi” (Rom 8,24). Acest mister de mântuire, deja activ în noi în timpul vieţii pământeşti,
este un proces dinamic care include şi istoria şi întreaga creaţie. Sfântul Paul ajunge să
spună: „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19). În această
perspectivă aş vrea să ofer şi câteva idei de reflecţie, care să însoţească drumul nostru de
convertire în următorul Post Mare.
1. Răscumpărarea creaţiei
Celebrarea Triduum-ului Pascal al pătimirii, morţii şi învierii lui Cristos, culme a anului
liturgic, ne cheamă de fiecare dată să trăim un itinerar de pregătire, conştienţi că faptul de a
deveni conformi cu Cristos (cf. Rom 8,29) este un dar inestimabil al milostivirii lui
Dumnezeu.
Dacă omul trăieşte ca fiu al lui Dumnezeu, dacă trăieşte ca persoană răscumpărată, care se
lasă condusă de Duhul Sfânt (cf. Rom 8,14) şi ştie să recunoască şi să pună în practică legea
lui Dumnezeu, începând de la cea înscrisă în inima sa şi în natură, el face bine şi creaţiei,
cooperând şi la răscumpărarea sa. Pentru aceasta creaţia – spune sfântul Paul – are ca o
dorinţă foarte intensă ca să se manifeste fii ai lui Dumnezeu, adică roadele sale, destinaţi să
ajungă la maturizarea lor împlinită în răscumpărarea trupului uman însuşi. Când caritatea lui
Cristos transfigurează viaţa sfinţilor – duh, suflet şi trup -, acestea dau laudă lui Dumnezeu şi,
cu rugăciunea, contemplaţia, arta implică în asta şi creaturile, aşa cum demonstrează minunat
„Cântarea fratelui soare” a sfântului Francisc de Assisi (cf. Enciclica Laudato si’, 87). Însă în
această lume armonia generată de răscumpărare este şi încă ameninţată de forţa negativă a
păcatului şi a morţii.
2) Forţa distructivă a păcatului
De fapt, atunci când nu trăim ca fii ai lui Dumnezeu, adesea punem în practică
comportamente distructive faţă de aproapele şi faţă de celelalte creaturi – dar şi faţă de noi
înşine – considerând, mai mult sau mai puţin conştient, că putem să ne folosim de ele după
plăcerea noastră. Atunci necumpătarea o ia înainte conducând la un stil de viaţă care încalcă
limitele pe care condiţia noastră umană şi natura ne cer să le respectăm, urmând acele dorinţe
necontrolate care în cartea Înţelepciunii sunt atribuite păcătoşilor, adică celor care nu-l au pe
Dumnezeu ca punct de referinţă al acţiunilor lor, nici o speranţă pentru viitor (cf. 2,1-11).
Dacă nu suntem îndreptaţi încontinuu spre Paşte, spre orizontul Învierii, este clar că logica
lui totul şi imediat, a lui a avea tot mai mult ajunge să se impună.
Cauza fiecărui rău, ştim asta, este păcatul, care încă de la apariţia sa în mijlocul oamenilor a
întrerupt comuniunea cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi cu creaţia, cu care suntem legaţi înainte de
toate prin trupul nostru. Rupându-se comuniunea cu Dumnezeu, s-a ştirbit şi raportul

armonios al fiinţelor umane cu mediul în care sunt chemaţi să trăiască, aşa încât grădina s-a
transformat într-un deşert (cf. Gen 3,17-18). Este vorba despre acel păcat care-l face pe om
să se considere dumnezeu al creaţiei, să se simtă stăpânul său absolut şi să o folosească nu
pentru scopul voit de Creator, ci pentru propriul interes, în dauna creaturilor şi a celorlalţi.
Când este abandonată legea lui Dumnezeu, legea iubirii, ajunge să se afirme legea celui mai
puternic asupra celui mai slab. Păcatul care locuieşte în inima omului (cf. Mc 7,20-23) – şi se
manifestă ca lăcomie, dorinţă pentru o bunăstare exacerbată, dezinteres faţă de binele altora
şi adesea şi faţă de binele propriu – duce la exploatarea creaţiei, persoanelor şi mediului după
acea lăcomie nesătulă care consideră orice dorinţă un drept şi care mai devreme sau mai
târziu va ajunge să-l distrugă şi pe cel care este dominat de ea.
3. Forţa vindecătoare a căinţei şi a iertării
Pentru aceasta, creaţia are necesitatea imperioasă ca să se reveleze fiii lui Dumnezeu, cei care
au devenit „nouă creaţie”: „Dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au
trecut, iată, au devenit noi” (2Cor 5,17). De fapt, cu manifestarea lor şi creaţia înseşi poate
„face paştele”: să se deschidă la cerurile noi şi la pământul nou (cf. Ap 21,1). Şi drumul spre
Paşte ne cheamă tocmai să restaurăm faţa noastră şi inima noastră de creştini, prin căinţă,
convertire şi iertare, pentru a putea trăi toată bogăţia harului misterului pascal.
Această „nerăbdare”, această aşteptare a creaţiei va avea împlinire când se vor manifesta fiii
lui Dumnezeu, adică atunci când creştinii şi toţi oamenii vor intra cu hotărâre în acest
„travaliu” care este convertirea. Toată creaţia este chemată, împreună cu noi, să iasă „din
sclavia stricăciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,21). Postul Mare este
semn sacramental al acestei convertiri. El îi cheamă pe creştini să întrupeze mai intens şi
concret misterul pascal în viaţa lor personală, familială şi socială, îndeosebi prin post,
rugăciune şi pomană.
A posti, adică a învăţa să schimbăm atitudinea noastră faţă de ceilalţi şi faţă de creaturi: de la
ispita de „a devora” totul pentru a sătura lăcomia noastră la capacitatea de a suferi din iubire,
care poate umple golul din inima noastră. A ne ruga pentru a şti să renunţăm la idolatria şi la
autosuficienţa eu-lui nostru şi a declara că avem nevoie de Domnul şi de milostivirea sa. A da
pomană pentru a ieşi din nesăbuinţa de a trăi şi a acumula totul pentru noi înşine, în iluzia de
a ne asigura un viitor care nu ne aparţine. Şi astfel să regăsim bucuria proiectului pe care
Dumnezeu a pus-o în creaţie şi în inima noastră, acela de a-l iubi pe el, pe fraţii noştri şi
întreaga lume şi de a găsi în această iubire adevărata fericire.
Iubiţi fraţi şi surori, „postul mare” al Fiului lui Dumnezeu a fost o intrare în deşertul creaţiei
pentru a o face să redevină acea grădină a comuniunii cu Dumnezeu care era înainte de
păcatul de la începuturi (cf. Mc 1,12-13; Is 51,3). Postul Mare al nostru să fie o reparcurgere
a aceluiaşi drum, pentru a duce speranţa lui Cristos şi creaţiei, care „va fi eliberată de sclavia
stricăciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,21). Să nu lăsăm să treacă în
zadar acest timp favorabil! Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să punem în practică un
drum de adevărată convertire. Să abandonăm egoismul, privirea îndreptată spre noi înşine, şi
să ne îndreptăm spre Paştele lui Isus; să devenim aproapele fraţilor şi surorilor care sunt în
dificultate, împărtăşind cu ei bunurile noastre spirituale şi materiale. Astfel, primind în
concretul vieţii noastre victoria lui Cristos asupra păcatului şi asupra morţii, vom atrage şi
asupra creaţiei forţa sa transformatoare.

Din Vatican, 4 octombrie 2018 ,Sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi
Franciscus , Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Read More →