Email: birou@prclugoj.ro   Tel / Fax: 0256 351 758  Tel: 256 353 487

Predica Papei Francisc la momentul extraordinar de rugăciune în timp de epidemie

archive

Home martie 2020


vineri, 27 martie 2020

«După ce s-a înserat» (Mc 4,35). Cu aceste cuvinte începe Evanghelia pe care am ascultat-o. De săptămâni întregi pare că s-a așternut seara. Neguri dense s-au îngrămădit deasupra piețelor noastre, deasupra străzilor și orașelor noastre; au pus stăpânire pe viețile noastre întrerupând totul cu o tăcere asurzitoare și cu un gol dezolator, care paralizează totul la trecerea sa: acest lucru se simte în aer, se observă în gesturi, se citește în priviri. Ne-am trezit înfricoșați și rătăciți. Asemenea discipolilor din Evanghelie am fost luați prin surprindere de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, chemați cu toții să rămânem împreună, având toți nevoie să ne aducem mângâiere unii altora. Pe această barcă… suntem cu toții. Asemenea acelor discipoli care vorbesc într-un glas și spun înfricoșați: «Pierim» (v. 38), și noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună.

 

Ne regăsim cu ușurință în această relatare. Ceea ce ni se pare greu de înțeles este atitudinea lui Isus. În timp ce discipolii sunt în mod firesc alarmați și disperați, El stă la pupă, în acea parte a bărcii care se scufundă prima. Și ce face? În ciuda clătinării puternice a bărcii, doarme liniștit, încrezător în Tatăl ceresc – este singura dată în care în Evanghelie îl vedem pe Isus că doarme -. Apoi, când este trezit, după ce a potolit vântul și apele, li se adresează discipolilor cu un ton mustrător: «De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?» (v. 40).

Să încercăm să înțelegem. În ce constă lipsa de credință a discipolilor, care se opune încrederii pe care o manifestă Isus? Ei nu încetaseră să creadă în El, de fapt l-au chemat. Dar să vedem cum îl invocă: « Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?» (v. 38). Nu-ți pasă: consideră că pe Isus nu-l interesează de ei, că nu are grijă de ei. Când discutăm între noi, în familiile noastre, unul dintre lucrurile care ne doare cel mai mult e când auzim că ni se spune: „Nu-ți pasă de mine?”. Este o frază care rănește și stârnește furtuni în inimă. Probabil că l-a tulburat și pe Isus. Pentru că nimănui nu-i pasă mai mult de noi decât Lui. De fapt, o dată chemat, îi salvează pe discipolii săi descurajați.

Furtuna demască vulnerabilitatea noastră și lasă descoperite certitudinile false și inutile cu care ne-am întocmit agendele, proiectele noastre, obișnuințele și prioritățile noastre. Ne dovedește cum am lăsat să adoarmă și să ne părăsească ceea ce alimentează, susține și fortifică viața noastră și comunitatea noastră. Furtuna scoate la suprafață toate propunerile prin care am „ambalat” și uitat ceea ce a însuflețit spiritul popoarelor noastre; toate acele tentative de a anestezia obișnuințe aparent „salvatoare”, incapabile să facă apel la rădăcinile noastre și să evoce memoria bătrânilor noștri, lipsindu-ne astfel de imunitatea necesară pentru a înfrunta aversitățile.

O dată cu furtuna s-a șters și machiajul acelor stereotipuri cu care acopeream „ego-urile” noastre, mereu preocupați de propria imagine; și a rămas descoperită, din nou, acea (binecuvântată) apartenență comună de la care nu ne putem sustrage: apartenența ca frați.

«De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?». Doamne, în această seară, Cuvântul tău ne impresionează și ne privește, pe toți. În această lume a noastră, pe care o iubești mai mult decât o iubim noi, am mers cu toată viteza înainte, simțindu-ne puternici și capabili de orice. Avizi de câștig, ne-am lăsat absorbiți de lucruri și distrași de grabă. Nu ne-am oprit în fața apelurilor tale, nu ne-am trezit în fața războaielor și a nedreptăților planetare, nu am ascultat glasul celor săraci, al planetei noastre grav bolnavă. Am continuat fără teamă, crezând că vom rămâne mereu sănătoși într-o lume bolnavă. Acum, în timp ce suntem pe o mare agitată, te implorăm: „Trezește-te, Doamne!”.

«De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?». Doamne, ne adresezi un apel, un apel la credință. Care nu înseamnă doar să credem că tu exiști, ci să venim la Tine și să ne încredem în Tine. În acest Post Mare răsună apelul tău urgent: „Convertiți-vă”, «întoarceți-vă la mine din toată inima » (Gal 2,12). Ne chemi să primim acest timp de încercare ca pe un timp de alegere. Nu este timpul judecății tale, ci al judecății noastre: timpul de a alege ce contează și ce e trecător, de a separa ceea ce este necesar de ceea ce nu este necesar. Este timpul de a restabili traseul vieții noastre către tine, Doamne, și către ceilalți. Și putem privi la numeroșii tovarăși de drum exemplari, care, la teamă, au răspuns cu darul propriei vieți. Este puterea lucrătoare a Duhului Sfânt revărsată și plămădită în dăruiri curajoase și generoase. Este viața Duhului capabil să răscumpere, să valorifice și să arate că viețile noastre sunt întrețesute și susținute de persoane obișnuite – de obicei uitate – care nu apar în titluri de ziare și de reviste, nici pe marile pasarele ale ultimului show, dar care, fără îndoială, scriu astăzi evenimentele decisive ale istoriei noastre: medici, infirmieri și infirmiere, angajați din supermarket-uri, agenți de poliție, îngrijitori, transportatori, forțe de ordine, voluntari, preoți, persoane consacrate și mulți alții care au înțeles că nimeni nu se salvează singur. În fața suferinței, unde se măsoară adevăratul stadiu de dezvoltare a popoarelor noastre, descoperim rugăciunea sacerdotală a lui Isus: «ca toți să fie una» (In 17,21). Cât de mulți sunt cei care practică în fiecare zi răbdarea și răspândesc speranță, având grijă să nu semene panică, ci co-responsabilitate. Cât de mulți tați, mame, bunici și bunice, profesori îi învață pe copiii noștri, cu gesturi mărunte și cotidiene, cum să înfrunte și să traverseze o criză, readaptând obișnuințe, îmbărbătând, și încurajând rugăciunea. Cât de multe persoane se roagă, oferă și mijlocesc pentru binele tuturor. Rugăciunea și slujirea tăcută: sunt armele noastre învingătoare.

«De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?». Începutul credinței stă în a recunoaște că avem nevoie de mântuire. Nu suntem autosuficienți, singuri ne scufundăm: avem nevoie de Domnul așa cum navigatorii din vechime aveau nevoie de stele. Să-l invităm pe Isus în bărcile vieților noastre. Să-i încredințăm temerile noastre, pentru ca el să le risipească. Asemenea discipolilor, vom experimenta că, alături de el la bord, nu naufragiem. Pentru că aceasta este puterea lui Dumnezeu: să îndrepte spre bine tot ceea ce ni se întâmplă, chiar și lucrurile urâte. El aduce seninul în furtunile vieților noastre, pentru că împreună cu Dumnezeu viața nu piere niciodată.

Domnul ne interpelează și, în mijlocul furtunii, ne invită să trezim și să activăm solidaritatea și speranța capabile să ofere trăinicie, sprijin și semnificație acestor ceasuri în care totul pare că naufragiază. Domnul se trezește pentru a trezi și a reînsufleți credința noastră pascală. Avem o ancoră: prin crucea lui am fost mântuiți. Avem o cârmă: prin crucea lui am fost răscumpărați. Avem o speranță: prin crucea lui am fost vindecați și îmbrățișați pentru ca nimeni și nimic să nu ne despartă de iubirea sa mântuitoare. În mijlocul izolării în care suferim din pricina lipsei de afecțiune și a întâlnirilor, experimentând lipsa multor lucruri, să ascultăm din nou mesajul care ne salvează: [Isus] a înviat și trăiește împreună cu noi. Domnul ne cere de pe crucea sa să regăsim viața care ne așteaptă, să privim spre cei care ne solicită, să recunoaștem și să sporim harul care sălășluiește în noi. Să nu stingem fitilul fumegând (cfr Is 42,3), care nu se îmbolnăvește niciodată, ci să-l lăsăm să reaprindă speranța.

A îmbrățișa crucea lui înseamnă a găsi curajul de a îmbrățișa toate contrarietățile timpului prezent, abandonând pentru un moment goana noastră după atotputernicie și avuție, pentru a da spațiu creativității pe care numai Duhul Sfânt o poate trezi. Înseamnă a găsi curajul de a deschide spații unde toți pot să se simtă chemați și care să permită noi forme de ospitalitate, de fraternitate și de solidaritate. Prin crucea lui am fost mântuiți pentru a primi speranță și pentru a permite ca ea, crucea, să ne întărească și să ne sprijine în toate formele și căile posibile care ne pot ajuta să ne protejăm și să protejăm. Să-l îmbrățișăm pe Domnul pentru a îmbrățișa speranța: iată puterea credinței, care eliberează de teamă și dă speranță.

«De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?». Iubiți frați și surori, din acest loc, care amintește credința de piatră a lui Petru, în această seară aș vrea să vă încredințez pe toți Domnului, prin mijlocirea Maicii Sale Sfinte, salvarea poporului său, steaua mării în vreme de furtună. Dintre aceste coloane care îmbrățișează Roma și lumea să coboare asupra voastră, ca o îmbrățișare mângâietoare, binecuvântarea lui Dumnezeu. Doamne, binecuvântează omenirea, dă sănătate trupurilor și mângâiere inimilor. Ne ceri să nu ne temem. Dar credința noastră este slabă și suntem cuprinși de teamă. Dar Tu, Doamne, nu ne lăsa în voia furtunii. Repetă din nou: «Nu vă temeți » (Mt 28,5). Iar noi, împreună cu Petru, „îi încredințăm lui toată îngrijorarea noastră, căci el se îngrijește de noi!” (cfr 1 Pt 5,7).

Read More →
Exemple

GÂNDURI DE SF. PAȘTI

Să ne implicăm!
Iubiți Frați și Surori în Cristos!
În ianuarie am vizitat Țara Sfântă. Cele mai puternice impresii le-au lăsat asupra mea acele
locuri unde a suferit Isus: Grădina Măslinilor, Bazilica Agoniei, Calea Crucii. Este adevărat că în
acele locuri am ajuns abia în ultima zi. Toate celelalte zile au fost ca o pregătire pentru a trăi
apogeul iubirii lui Isus: „Atât de mult ne-a iubit”, atât de mult m-a iubit!
La Bazilica Învierii a fost foarte multă lume. Și pe străzile unde este „Calea Crucii” a fost multă
lume, dar puțini erau aceia care și-au dat seama unde se află, pe urmele cui merg. Mulți erau
ocupați cu negoț, cumpărături, a căuta alte locuri de văzut… M-am gândit: oare nu tot așa a fost
și atunci când Isus își ducea crucea spre Golgota? Unii erau curioși, alții așteptau senzaționalul,
mulți oameni nu erau atenți la El… Dar acești oameni nici nu au fost atinși de iubirea imensă a
lui Isus. Pentru unii dintre ei, faptul că Isus a murit nu a însemnat nimic, și nici că a înviat. Ei
continuau, pur și simplu, să se ocupe de treburile lor, de problemele lor: unii de negoț, alții de
gospodăria lor. Doar aceia care s-au implicat au reușit să se și bucure. Dacă îmi întind mâna în
întuneric după întrerupător, oricât de aproape mi-ar fi mâna de întrerupător, încă nu se aprinde
lumina, doar dacă îl ating, sau îl apăs. Oricât de aproape sunt de lucrurile lui Dumnezeu, asta nu
este de ajuns. Trebuie să mă implic. Altfel lumina nu se aprinde în viața mea.
Iubiți frați și surori! Trăim timpuri grele. Poate cel mai dificil este să trăim sentimentul
neputinței. Și totuși putem face multe lucruri. Primul și cel mai important lucru este să
descoperim din nou, că viața și sănătatea, lumea noastră și economia ei, totul este în mâna lui

18

Dumnezeu. Chiar și această etapă a vieții noastre o putem trăi cu El, având încredere în voința Sa
sfântă. Apoi, fiind atenți la El, la voința Lui, putem face și multe lucruri concrete. Mulți oameni,

de exemplu, au început acum din nou să se roage împreună în familie. Unele familii, conectându-
se prin internet sau telefon, se roagă împreună cu mai multe alte familii. Astfel ei încep să-și

vadă viața într-o nouă lumină. Alții, descoperind voința lui Dumnezeu în momentul prezent, îi
ajută pe semenii lor, făcând pentru ei cumpărături, sau sprijinindu-i cu alte fapte mici ale
carității. Această perioadă este și o oportunitate deosebită pentru a (re)descoperi Sfânta Scriptură
ca fiind Cuvântul viu al lui Dumnezeu adresat nouă din iubire. În Evanghelia de Paști, de
exemplu, observăm, că pe cei mai apropiați ai săi, Isus îi implică, îi trimite. Femeilor care merg
împreună cu Maria Magdalena la mormânt, El le dă o misiune concretă: nu stați la mormânt,
„mergeți și dați de știre fraților mei să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea!” (Mt 28, 10). El
vede că și pe ai săi îi paște ispita de a rămâne la „mormânt”. Vede că unii se închid în casele lor,
alții se întorc la pescuit… Apostolilor le dă o misiune pe viață: „Mergeți și predicați evanghelia
la toată făptura…” (Mc 16, 15) – Nu este de ajuns să știți că am înviat, nici nu este de ajuns că
acest fapt vă face fericiți, – mergeți în lumea întreagă! El știa că noi reușim să păstrăm credința
doar dacă o dăruim. Această misiune trebuie să se continue și prin telefon și prin internet.
Să nu rămânem la mormânt, să nu ne alipim privirea de mormânt!
Și în secolul nostru, chiar și în Biserică, apare boala de a privi interminabil la „mormânt”, la
mormântul vieții noastre, la mormântul falimentelor Bisericii, ale Europei, ale lumii. Rămânem
cu capul umplut de durere, de nostalgie… și, între timp, asemenea ucenicilor care merg spre
Emaus, nu-L descoperim pe cel Înviat între noi, care face drumul vieții împreună cu noi, ne
conduce, și ne cheamă să-L urmăm.
Ne plângem că odinioară am fost mai mulți. Ne oprim la „mormânt”. Dar cine ne împiedică să
formăm comunități mici, autentice, în care se observă că Cel Înviat este între noi! Comunități, în
care se trăiește spiritul lui Isus! Și dacă nu se poate călători, dacă nu ne putem întâlni în mod
fizic, să folosim telefonul și celelalte mijloace de comunicare. Dacă nu sunt mulți credincioși,
atunci acei puțini, care sunt, să trăiască iubirea Celui Înviat! Acei „doi sau trei”, despre care
vorbește Isus. Nu trebuie idealizate lucrurile, trebuie doar să pornim, așa cum a pornit Maria
Magdalena, ca să aducă vestea cea bună apostolilor. Ea nu a așteptat, ca, mai întâi, „cei
competenți” să pornească, ci a pornit ea „dis de dimineață”, ca să îl caute pe Isus. În această
căutare, Isus i-a venit în întâmpinare, s-a întâlnit cu ea. După aceea, ea primește acea misiune de
a merge la apostoli.
De multe ori înțelegem greșit. Credem că avem comunități moarte, din cauza că ele sunt mici.
Dar nu din această cauză este moartă o comunitate. O comunitate moare acolo, unde nu există
cel puțin doi sau trei, care trăiesc cu Cel înviat și sunt dispuși să trăiască în misiunea Sa!
Cel Înviat caută să se întâlnească cu noi. Se uită în ochii noștri și nu ne va întreba cât de mulți
am fost cândva, nici câți suntem astăzi, ci ne va întreba, așa cum l-a întrebat odinioară pe Petru:
„Tu mă iubești?”. Nu putem tăcea. Trebuie să exprimăm iubirea noastră față de El. Trebuie să
exprimăm disponibilitatea noastră: „Iată-mă, trimite-mă!”. În El putem avea încredere. Misiunea
Sa se va contiuna și dacă va trebui să rămânem în casele noastre. El va fi cu noi și în dificultățile
noastre.
Cu aceste gânduri vă urez sărbători fericite! Cristos Cel Înviat să vă umple de bucuria prezenței
Sale!
Timișoara, Paști, 2020

✠ Iosif
episcop

Read More →

Matei 26,14-27,66
Ce vreţi să-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?
E. În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis: A. „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” E. Ei au fixat pentru el treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor.
Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşte?
17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: A. „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 E. El a spus: +. „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 E. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.
Unul dintre voi mă va vinde.
20 La lăsatul serii, Isus stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: +. „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 E. Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: A. „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 E. El, răspunzând, a zis: +. „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 E. Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: A. „Nu cumva sunt eu, rabbi?” E. Isus i-a răspuns: +. „Tu ai zis!”
Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu.
26 E. Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: +. „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!” 27 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând: +. „Beţi din acesta toţi, 28 căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”. 30 E. Şi, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.
Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei.
31 Atunci, Isus le-a spus: +. „Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei». 32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”. 33 E. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34 E. Isus i-a zis: +. „Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”. 35 E. Petru i-a zis: A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. E. Şi toţi discipolii spuneau la fel.
A început a se întrista şi a se nelinişti.
36 Atunci, Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor: +. „Staţi aici până când, mergând acolo, mă voi ruga!” 37 E. Şi, luându-i cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: +. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!” 39 E. Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ rugându-se şi spunând: +. „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”. 40 E. Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: +. „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 E. Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat, spunând: +. „Tată! Dacă nu este posibil să treacă acest potir fără să-l beau, să se facă voinţa ta!” 43 E. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 44 Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: +. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”
Au pus mâna pe Isus şi l-au arestat.
47 E. Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!” 49 E. S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis: A. „Bucură-te, rabbi!” E. Şi l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus: +. „Prietene, pentru aceasta ai venit!” E. Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus şi l-au prins. 51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: +. „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?” 55 E. În acel ceas, Isus a spus mulţimilor: +. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”. E. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.
Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta Celui Atotputernic.
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii şi bătrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul. 59 Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 60 dar nu găseau, deşi s-au apropiat mulţi martori falşi. În cele din urmă, au venit doi 61 şi au zis: A. „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l reconstruiesc»”. 62 E. Ridicându-se, marele preot i-a zis: A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?” 63 E. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: A. „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. 64 E. Isus i-a răspuns: +. „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului»”. 65 E. Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând: A. „A. rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia! 66 Cum vi se pare?” E. Ei, răspunzând, au spus: P. „Este vinovat de moarte!” 67 E. Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii l-au pălmuit, 68 spunând: P. „Profeţeşte-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”
Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega.
69 E. Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare şi i-a zis: A. „Şi tu erai cu Isus Galileeanul”. 70 E. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: A. „Nu ştiu ce zici”. 71 E. Apoi, ieşind spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo: A. „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. 72 E. Dar el a negat din nou cu jurământ: A. „Nu-l cunosc pe omul acela”. 73 E. Puţin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: A. „Într-adevăr, şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău te trădează”. 74 E. Atunci a început să se blesteme şi să jure: A. „Nu-l cunosc pe omul acela”. E. Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega”. Şi, ieşind, a plâns amar.
L-au dat pe Isus în mâna lui Ponţiu Pilat, guvernatorul.
27,1 E. Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. 2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pilat, guvernatorul.
Nu se cuvine să-i punem în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge.
3 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, 4 spunând: A. „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”. E. Dar ei i-au zis: A. „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!” 5 E. Şi, aruncând arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat. 6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: A. „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”. 7 E. Iar ei, ţinând consiliu, au cumpărat cu arginţii Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. 8 De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: „Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ogorul Olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul”.
Tu eşti regele iudeilor?
11 Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: A. „Tu eşti regele iudeilor?” E. Isus a răspuns: +. „Tu o spui”. 12 E. Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic. 13 E. Atunci i-a zis Pilat: A. „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?” 14 E. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult. 15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis: A. „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?” 18 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. 19 Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: A. „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!” 20 E. Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: A. „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?” E. I-au răspuns: P. „Pe Baraba!” 22 E. Pilat le-a zis: A. „Aşadar, ce să fac cu Isus care se numeşte Cristos?” E. Au zis toţi: P. „Să fie răstignit!” 23 E. El le-a spus: A. „Dar ce rău a făcut?” E. Ei însă strigau şi mai tare: P. „Să fie răstignit!” 24 E. Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai mare, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: A. „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veţi vedea!” 25 E. Tot poporul, răspunzând, a zis: P. „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” 26 E. Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.
Bucură-te, regele iudeilor!
27 Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta, 28şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. 29 Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând: P. „Bucură-te, rege al iudeilor!” 30 E. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.
Au fost răstigniţi împreună cu el doi tâlhari. 32 În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea. 33 Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului, 34 i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea. 35 După ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui aruncând zarurile, 36 apoi, aşezându-se, au rămas acolo să-l păzească. 37 Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. 38 Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga.
Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce.
39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap 40 şi spunând: A. „Tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” 41 E. La fel, şi arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii şi cu bătrânii şi spuneau: 42 A. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el! 43 S-a încrezut în Dumnezeu. Să-l elibereze acum dacă îl iubeşte! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. 44 E. Chiar şi tâlharii răstigniţi împreună cu el îl insultau.
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
45 De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea. 46 Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: +. „Elí, Elí, léma sabactáni?”, E. care înseamnă +. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” 47 E. Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau: A. „Acesta îl cheamă pe Ilie!” 48 E. Şi, îndată, unul dintre ei a alergat şi, luând un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea. 49 Iar ceilalţi spuneau: A. „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!” 50 E. Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a dat duhul.
Aici se îngenunchează şi se face o pauză.

51 Şi, iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor morţi au înviat 53 şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. 54 Atunci centurionul şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înspăimântat şi au spus: A. „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 55 E. Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zebedeu.
Iosif a aşezat trupul lui Isus într-un mormânt nou.
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, al cărui nume era Iosif, care era şi el discipol al lui Isus. 58 Acesta, apropiindu-se, i-a cerul lui Pilat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif, luând trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat 60 şi l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat. 61 Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie şedeau acolo, înaintea mormântului.
Aveţi pază; mergeţi, păziţi cum ştiţi.
62 În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat 63 şi i-au spus: A. „Domnule, ne-am amintit că acel înşelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia». 64 Porunceşte deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi apoi să spună poporului: «A înviat din morţi!» Iar înşelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”. 65 E. Pilat le-a zis: A. „Aveţi garda, mergeţi şi sigilaţi cum ştiţi!” E. Ei s-au dus şi au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.

Read More →
Exemple

COMUNICAT

Dragi Confrați în preoție! Iubiți frați și surori! 

Conform situației actuale și după ultimele indicații din partea autorităților civile, consultându-ne și cu ceilalți episcopi din țară, dar și cu preoții din dieceza noastră, aducem următoarele orânduiri: 

  1. Celebrările liturgice cu participarea credincioșilor în spații închise sunt suspendate. Deocamdată se mai poate celebra în aer liber cu o participare mai mică de 100 de persoane, cu respectarea distanței de 1 m între persoane. Ținând cont că și în aer liber există riscul contaminării (deplasarea de la domiciliu, nerespectarea distanței de 1 m), îi rugăm pe preoți să celebreze aceste sfinte liturghii doar acolo unde se pot asigura condițiile de mai sus, ca să-i protejăm pe credincioșii noștri, în special pe cei în vârstă, care o viață întreagă frecventau sfintele Liturghii. 
  2. În această perioadă de necesitate, credincioșii care din motive de precauție nu participă în mod fizic la Sfânta Liturghie, nu păcătuiesc prin aceasta. (cf. CIC. can. 1245.) Însă îi îndemnăm să participe urmărind transmisiunile prin televizor, radio, sau internet, și să folosească rugăciunea individuală și comună în familie. Sfintele Liturghii sunt transmise prin mai multe canale, așa cum le- am enumerat în comunicatele anterioare. Și parohiile au început transmiterea liturghiilor. Din curtea episcopiei, episcopul va transmite în Sărbătoarea Sfântului Iosif, la ora 11:00, în limba română, iar duminică, 22 martie, la ora 9:00, în limba maghiară. Dacă situația va rămâne așa, în 25 martie se va transmite în limba germană la ora 10:00, (https://www.facebook.com/Episcopia-Romano-Catolică-Timișoara/Bistum- Temeswar/Temesvári-Egyházmegye). 
  3. Deocamdată, bisericile noastre vor rămâne deschise, pentru a se oferi 

posibilitatea reculegerii personale în fața Euharistiei. 

  1. Și în aceste situații deosebite, să oferim credincioșilor noștri posibilitatea de Sfânta spovadă. Dacă este posibil, aceasta să se întâmple în aer liber, sau, dacă nu este posibil, atunci în spații mai largi, unde poate fi respectată distanța potrivită. 

  1. În vremurile acestea grele când nu ne putem împărtăși, există posibilitatea de a ne împărtăși spiritual. Împărtășirea spirituală este una dintre formele împărtășaniei, atunci când cineva nu se poate împărtăși fizic, dar totuși spiritual poate dobândi harurile Sfintei Împărtășanii. Este bine de știut că și pentru împărtășirea spirituală este nevoie de o pregătire adecvată, la fel ca și în cazul împărtășirii cu sfânta hostie. 

Rugăciunea la împărtășirea spirituală: Cred în tine Doamne Isuse Cristoase, Te preamăresc și te iubesc din toată inima. Îmi pare rău de toate păcatele, pentru că doresc să te primesc în Sfânta Împărtășanie, ca să trăiesc cu tine. Vino Isuse, locuiește în inima mea și locuiește în ea pe veci! Trupul Mântuitorului nostru Isus Cristos să mă păzească pentru viața veșnică! Te salut Isuse în inima mea smerită! Mă încredințez pe deplin Ție! Vreau să fiu al tău în viața și după moartea mea. Amin. 

  1. Fiindcă Sfânta împărtășanie se primește în mână, este bine ca abia la sfârșitul 

Sfintei Liturghii să aibă loc colecta, adică adunarea darurilor. 

  1. Să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru bolnavii și vârstnicii noștri, ținând cont însă de precauțiile necesare. Să le asigurăm mângâierea spirituală și, dacă este posibil, și pe cea sacramentală, dar să fim atenți și la eventualele nevoi materiale ale lor. În această privință este bine să conlucrăm cu autoritățile competente. 
  2. Conferința Episcopilor din România a inițiat un Triduum în zilele de 22-23- 24 martie, cele trei zile dinaintea Sărbătorii Bunei Vestiri. Așa cum copiii aleargă la mama lor atunci când se întâmplă ceva deosebit în viața lor, tot așa vrem să aducem în rugăciune Sfintei Fecioare toată omenirea, în special pe aceia care suferă acum din cauza pandemiei. În dieceza noastră organizăm fiecare seară la ora 21:00 rugăciune comunitară transmisă din capela episcopiei. Cei care doresc, se pot conecta pe pagina diecezană de Facebook: (https://www.facebook.com/Episcopia-Romano-Catolică-Timișoara/Bistum- Temeswar/Temesvári-Egyházmegye). Aceia pentru care ora 15:00-17:00 este mai potrivită, se pot ruga cele 20 de decade din sfântul Rozar, eventual conectați la Radio Maria în limba română (www.radiomaria.ro). Se poate găsi și o altă modalitate. Se poate oferi, de asemenea, post și acte de caritate. Preoții pe grupul Gerhardus vor primi și un model de alcătuire a acestei rugăciuni. 
  3. Chiar dacă în situația actuală nu se poate celebra Sfânta Liturghie împreună cu credincioșii (deci nici în biserică și nici în capelă!) îi rog pe confrații în preoție să nu uite că în misterul jertfei euharistice se împlinește de fiecare dată opera mântuirii noastre. De aceea vă rog să celebrați Sfânta Liturghie în fiecare zi, chiar dacă în spatele ușilor închise, fără credincioși, deoarece Liturghia este actul lui Cristos și al Bisericii, și astfel este cea mai importantă datorie a preotului (cf. can. 904 CIC). 

  1. Condiția esențială pentru a primi iertarea păcatelor este pocăința: căința de păcate, prin care ne pare rău în fața lui Dumnezeu că am păcătuit, declarăm drept rău păcatul, și în același timp ne propunem intenția bună de a evita păcatul. În situații obișnuite iertarea păcatelor grave (de moarte) este posibilă doar în sacramentul spovezii. În situațiile în care există împrejurări grave și nu este posibilitate de spovadă, putem iniția în noi căința desăvârșită, când din dragoste față de Dumnezeu ne căim de păcatele noastre. Și în acest mod putem dobândi iertarea lui Dumnezeu. Căința desăvârșită trebuie să cuprindă intenția de a se spovedi cât de curând posibil. (can. 916 CIC) Situația actuală o consider caz de maximă urgență, drept pentru care recomand tuturor credincioșilor, ca în măsura în care nu au posibilitatea de a se spovedi, să ceară iertarea lui Dumnezeu prin inițierea căinței desăvârșite. 

Rugăciunea pentru a induce pocăința perfectă: Mă pocăiesc din toată inima, Dumnezeule, că te-am rănit de atâtea ori și atât de mult încât am devenit nevrednic de harul tău și am meritat atât pedeapsa ta temporală, cât și cea eternă. Și, mai ales, mă pocăiesc de păcatele mele pentru că te-am rănit, cel mai mare bine al meu, cel mai bun Tată și cel mai mare binefăcător al meu. O, dragul meu Dumnezeu, promit că prin harul Tău, Dumnezeul meu iubitor, nu te voi supăra cu niciun păcat și voi evita cu atenție prilejul de păcat. Te rog, Doamne, stai cu ochii pe mine și veghează-mă, ajută-mă ca zilele următoare să le folosesc mai bine ca niciodată! Fericită Fecioară Maria, Sfinte Înger Păzitor, fii cu mine! Amin. 

Trăim timpuri grele. Poate cel mai dificil este să trăim sentimentul neputinței. Și totuși putem face multe lucruri. Primul și cel mai important lucru este să descoperim din nou, că viața și sănătatea, lumea noastră și economia ei, totul este în mâna lui Dumnezeu. Chiar și această etapă a vieții noastre o putem trăi cu El, având încredere în voința Sa sfântă. Apoi, fiind atenți la El, la voința Lui, putem face și multe lucruri concrete. Mulți oameni, de exemplu, au început acum din nou să se roage împreună în familie. Unele familii, conectându-se prin internet sau telefon, se roagă împreună cu mai multe alte familii. Astfel ei încep să-și vadă viața într-o nouă lumină. Un credincios al nostru, mai în vârstă, aflându-se în spital, în loc să fie ocupat de sine, de propria sa boală, îl ajută, cu toată puterea sa, pe colegul din patul vecin. Iar apoi, cu fiecare ocazie, își exprimă recunoștința pentru personalul spitalului, mulțumindu-le pentru tot ceea ce fac. Comunicând prin telefon, aparținătorii se edifică de acest comportament și încearcă și ei să facă la fel semenilor lor. Cu toții vom avea posibilitatea de a face multe astfel de fapte de caritate. 

Și în aceste zile în mod special, să nu uităm se ne purtăm reciproc în rugăciune! 

+ Iosif, episcop de Timișoara 

* * * 

Kedves paptestvérek! Krisztusban szeretett testvérek! 

A jelenlegi helyzethez alkalmazkodva és a polgári hatóságok legfrissebb határozatai alapján, konzultálva az ország többi püspökével és az egyházmegyénkben lévő papokkal is, a következő intézkedéseket hozzuk: 

  1. A zárt terekben a hívők részvételével zajló liturgikus cselekmények felfüggesztődnek. Jelenleg a szabadban kevesebb, mint 100 emberrel, és ezek közötti 1 m távolságot betartva lehet szentmisét bemutatni. Tekintettel arra, hogy még a szabadban is fennáll a fertőzés veszélye (a lakhely elhagyása és az 1 méteres távolság be nem tartása), kérjük a papokat, hogy ezeket a szentmiséket csak ott tartsák meg, ahol a fenti feltételek biztosíthatók, hogy óvják ezáltal is híveinket, különösen az időseket, akik egész életükben buzgón vettek részt a szentmiséken. 
  2. Ebben az időszakban azok a hívek, akik elővigyázatossági okokból nem vesznek részt a Szentmisén, nem követnek el ezzel bűnt (vö. CIC. 1245 kán.) Azonban buzdítjuk őket, hogy vegyenek részt a TV-n, rádión vagy az interneten keresztül, és végezzenek egyéni vagy közösségi imát a családban. A szentmiséket több csatornán és több helyről továbbítják, amint azt az előző közleményekben már említettük. Több plébánia az Egyházmegyénkből megkezdte a szentmiséket élőben közvetíteni. A püspökség udvaráról püspöki szentmisét közvetítünk Szent József ünnepén 11:00 órától román nyelven, március 22-én vasárnap, 9:00 órától magyarul. Ha a helyzet változatlan marad, akkor március 25-én, 10:00 órakor németül fogunk püspöki misét közvetíti. (https://www.facebook.com/Episcopia-Romano-Catolică-Timișoara/Bistum- Temeswar/Temesvári-Egyházmegye 
  3. A templomaink egyelőre nyitva maradnak, hogy lehetőséget biztosítsunk az 

Eucharisztia előtt a személyes visszavonulásra azoknak, akik ezt óhajtják. 

  1. Ebben a rendkívüli helyzetben is kínáljunk fel lehetőséget híveinknek a szentgyónás elvégzésére. Ha lehet, akkor szabadban, vagy ha ez nem lehetséges, olyan tágasabb helyeken, ahol meg tudják tartani egymás között a megfelelő távolságot. 
  2. Ebben a rendkívüli helyzetben előfordul, hogy nem tudunk szentáldozáshoz járulni. Ilyenkor éljünk a lelki áldozással. A lelki áldozás az áldozás egyik módja, amikor fizikai módon nem tudja valaki magához venni az Oltáriszentséget, de lelkileg mégis elnyerheti a szentáldozás kegyelmeit. Fontos azonban tudni, hogy a lelki áldozásra ugyanúgy fel kell készülnie a hívőnek, mint a rendes szentáldozásra. 

Ima a lelki áldozáskor: Uram Jézus Krisztus, hiszek Benned, imádlak Téged és szeretlek Téged teljes szívemből. Bánom minden bűnömet, mert szeretnélek 

magamhoz fogadni a szentáldozásban, hogy Veled élhessek. Jöjj hát, ó Jézus, legalább lélekben költözz a szívembe, és végy lakást benne örökre! A mi Urunk Jézus Krisztus Teste őrizzen meg engem az örök életre! Köszöntelek, ó Jézus az én szegény szívemben. Neked adom magamat egészen. Tied akarok lenni életemben és halálom után is. Ámen. 

  1. Mivel a Szentáldozás kézbe történik, ajánlott, hogy az adományok gyűjtése (a 

perselyezés) a Szentmise végén történjék. 

  1. Képességeinkhez mérten tegyünk meg mindent a betegekért és az idősekért, szem előtt tartva a szükséges előírásokat. Biztosítsuk számukra a lelki vigaszt, és ha lehetséges a szentségi ellátást is, de mindenképp figyeljünk az anyagi szükségeikre is. E tekintetben működjünk együtt a helyi hatóságokkal. 
  2. A Romániai Katolikus Püspöki Konferencia Triduumot hirdetett meg Gyümölcsoltó Boldogasszony ünnepére készülve március 22-e és 24-e között. Úgy ahogy a gyermekek édesanyjukhoz szaladnak, ha rendkívüli dolog történik az életükben, úgy akarjuk mi is, édesanyánkhoz szaladva, imádságainkban az egész emberiséget a Szűz Anyának ajánlani, különösképpen azokat, akik a járvány miatt szenvednek. Egyházmegyénkben ezeken a napokon minden este 21:00 órától közösségi imádságot közvetítünk a Püspökség kápolnájából. Akik csatlakozni szeretnének, megtehetik az Egyházmegye Facebook oldalán: (https://www.facebook.com/Episcopia- Romano-Catolică-Timișoara/Bistum-Temeswar/Temesvári-Egyházmegye). Akik számára alkalmasabb, elimádkozhatják a 20 tizedet, csatlakozva a Mária Rádió román nyelvű adásához 15:00-17:00 óra között (www.radiomaria.ro). Egyénileg akár más lehetőségeket is lehet találni, böjtöt vagy szeretetcselekedeteket felajánlva. A „Gerhardus” levelezőlistán lévő papok egy mintát is fognak kapni ehhez az imádsághoz. 
  3. Habár a jelen helyzetben zárt helyen (tehát sem templomban, sem kápolnában!) nem lehet a hívők jelenlétében Szentmisét bemutatni, kérem paptestvéreimet, hogy ne feledkezzenek meg arról, hogy az eucharisztikus áldozat misztériumában újra meg újra a megváltás műve valósul meg. Ezért kérem, hogy mindennap misézzenek, még akkor is, ha zárt templomajtók mögött hívek nélkül történik, hiszen a szentmise Krisztus és az egyház cselekménye, amelynek végzésével a papok legfőbb feladatukat teljesítik. (Vö. CIC 904. kán.) 
  4. A bűnbocsánat elnyerésének alapvető feltétele a bánat: a bűnök megbánása, mellyel Isten előtt bánjuk, hogy vétkeztünk, a bűnt valóban rossznak ítéljük, s egyúttal fölébresztjük magunkban a jó szándékot, hogy a bűnt kerülni akarjuk. Rendes körülmények között az egyházban a súlyos bűnök megbocsátása csakis a gyónás szentségében lehetséges. Olyan helyzetekben, amikor súlyos indok áll fenn, és a gyónási alkalom hiányzik, fölindíthatjuk magunkban a tökéletes bánatot, amikor Isten iránti szeretetből bánjuk bűneinket. Isten bocsánatát így 

is elnyerhetjük. Azonban a tökéletes bánatnak magába kell foglalnia a mielőbbi gyónás szándékát. (Vö. CIC 916. kán.) Jelen helyzetet szükségállapotnak ítélem meg, ezért ajánlom kedves híveimnek, hogy amennyiben nincs lehetőségük a szentgyónás elvégzésére, kérjék a Jóisten bocsánatát a tökéletes bánat fölindításának formájában. 

Ima a tökéletes bánat fölindításához: Teljes szívemből bánom, ó, édes Istenem, hogy Téged oly sokszor és oly nagyon megbántottalak, mert ezáltal méltatlanná lettem kegyelmedre, kedvedből kiestem és mind ideig-, mind örökkévaló büntetésedet megérdemeltem. Kiváltképpen pedig azért bánom bűneimet, mert Téged, legfőbb jót, legjobb Atyámat és legnagyobb jótevőmet megbántottalak. Ó, édes Istenem, erősen felteszem magamban, hogy a Te kegyelmeddel téged, szerető jóságos Istenemet semmi bűnnel meg nem bántalak és a bűnre szolgáló alkalmakat gondosan elkerülöm. Kérlek, Uram, őrködjék fölöttem jóságos szemed, és add, hogy a következő napokat az eddigieknél jobban használjam! Boldogságos Szűzanyám, szent Őrzőangyalom, legyetek velem! Ámen. 

Testvéreim! Nehéz időszakot élünk. Talán a legnehezebb a tehetetlenség érzése. Pedig sok mindent tudunk tenni. Az első és a legfontosabb, hogy újra felismerjük: életünk, egészségünk, világunk és gazdaságunk Isten kezében van. Életünk ezen szakaszát is Vele, szent akaratában megbízva tehetjük meg. Aztán figyelve az Ő akaratát sok konkrét dolgot is tehetünk. Sok család most kezd el újra közösen imádkozni. Új fényben kezdik látni az életüket. Az egyik kórházban lévő idős betegünk ahelyett, hogy magával legyen elfoglalva, minden kicsi erejével segíti a mellette lévő beteg társát, majd minden nap hálálkodik a kórházi személyzetnek mindazért, amit tesznek. Hozzátartozói telefonon keresztül épülnek magatartásán és próbálnak hasonló lelkülettel lenni a körülöttük lévők felé. Mindannyiunknak sok hasonló apró tettre van lehetősége. 

Különösen ezekben a napokban ne feledkezzünk el egymást hordozni imádságunkban! 

+ József, temesvári püspök 

* * * 

Liebe Mitbrüder im priesterlichen Amt! In Christus geliebte Schwestern und Brüder! 

In der jetzigen Lage und laut der neuesten Vorschriften unserer Staatsbehörden, infolge von Besprechungen mit den anderen Bischöfen aus unserem Land aber auch mit den Priestern unserer Diözese, bringen wir folgende Vorschriften: 

  1. Liturgische Feiern mit Teilnahme der Gläubigen in geschlossenen Räumen werden unterlassen. Vorläufig kann man noch im Freien Messen zelebrieren, mit weniger als 100 Teilnehmern, unter der Bedingung, dass die Sicherheitsdistanz von 1 Meter zwischen den Leuten gewahrt wird. Weil aber auch im Freien Ansteckungsgefahr besteht (auf dem Weg von und zurück zur Wohnung, weil der 1 Meter – Abstand nicht bewahrt wird), bitten wir die Priester diese Heiligen Messen nur dort zu zelebrieren, wo die oben genannten Bedingungen erfüllt werden können, damit wir unsere Gläubigen beschützen, besonders unsere älteren Gläubigen, die schon ein Leben lang in die Heilige Messe kommen. 
  2. Unter den Umständen dieses Ausnahmezustands, begehen jene Gläubigen, welche aus Vorsichtsgründen nicht physisch anwesend sind in der Heiligen Messe, hiermit keine Sünde. (vgl. CIC. kan. 1245). Wir ermutigen sie aber die anderen Möglichkeiten für die Teilnahme an der Heiligen Messe wahrzunehmen – Fernsehen, Radio oder Internet – und sowohl das persönliche, als auch das gemeinschaftliche Gebet in der Familie zu pflegen. Die Heiligen Messen werden auf den bereits in den vorhergehenden Mitteilungen genannten Wege übertragen. Auch verschiedene Pfarreien haben bereits begonnen, die Heiligen Messen zu übertragen. Aus dem Hof des Bischöflichen Ordinariats wird das Pontifikalamt am Fest des Heiligen Josef um 11:00 Uhr in rumänischer Sprache übertragen, und am Sonntag, dem 22. März, um 9:00 Uhr in ungarischer Sprache. Wenn die Lage unverändert bleibt, so wird am 25. März das Pontifikalamt in deutscher Sprache übertragen um 10:00 Uhr. Man kann diese Heiligen Messen verfolgen auf der Facebook-Seite unseres Bistums: (https://www.facebook.com/Episcopia-Romano-Catolică-Timișoara/Bistum- Temeswar/Temesvári-Egyházmegye). Weitere Möglichkeiten für Heilige Messen in deutscher Sprache auf www.mission.at, jeden Tag um 13:00 Uhr. 
  3. Vorläufig bleiben unsere Kirchen geöffnet, damit die Möglichkeit des 

persönlichen Gebets vor der Eucharistie gegeben ist. 

  1. Auch unter diesen Umständen sollen wir unseren Gläubigen Beichtgelegenheit anbieten. Wenn es möglich ist, sollte das im Freien geschehen oder, falls dies nicht möglich ist, dann aber in grösseren Räumlichkeiten, damit der vorgeschriebene Abstand eingehalten werden kann. 

  1. In diesen schwierigen Zeiten, wenn wir nicht zur Kommunion gehen können, so können wir doch geistig kommunizieren. Die geistige Kommunion ist eine Form der Heiligen Kommunion, wenn jemand nicht zur Kommunion gehen kann, so kann er doch der Gnaden der Heiligen Kommunion teilhaftig werden. Es ist aber gut zu wissen, dass wir uns auch auf diese Form der Kommunion gut vorbereiten sollen, so wie wir uns auch auf die Kommunion mit der Heiligen Hostie vorbereiten. 

Gebet zur geistigen Kommunion: Ich glaube an dich, Jesus Christus, Ich preise dich und liebe dich von ganzem Herzen. Ich bereue all meine Sünden, denn ich möchte dich in der Heiligen Kommunion empfangen, damit ich mit dir lebe. Komm, Herr Jesus, in mein Herz, und lebe hier in Ewigkeit! Der Leib unseres Herrn Jesus Christus bewahre mich für das ewige Leben! Ich begrüsse dich, Jesus, in meinem demütigen Herzen! Ich vertraue mich Dir an! Dein will ich für immer sein, im Leben und im Tod. Amen. 

  1. Weil wir nun Handkommunion machen, ist es besser wenn die Kollekte, wo wir mit unseren Händen Geld berühren, erst am Ende der Heiligen Messe gemacht wird. 
  2. Tun wir alles, was in unserer Kraft steht für unsere älteren und kranken Gläubigen, allerdings unter Beachtung der notwendigen Sicherheitsvorkehrungen. Bringen wir ihnen geistlichen Trost und, wenn es möglich ist, auch sakramentalen Beistand, aber seien wir auch aufmerksam, ob sie eventuell auch materielle Not leiden. In diesem Sinne sollen wir in Zusammenarbeit mit den zuständigen Behörden handeln. 
  3. Die Bischofskonferenz in Rumänien hat ein Triduum vorgesehen für den 22.- 23.-24. März, also für die drei Tage vor dem Fest der Verkündigung des Herrn. So wie die Kinder jedes Mal zur Mutter laufen, wenn etwas Besonderes in ihrem Leben passiert, so wollen auch wir im Gebet die ganze Menschheit zur Mutter Gottes bringen, vor allem jene, die nun von dieser Pandemie am meisten betroffen sind. In unserer Diözese wird an jedem der drei Abende, um 21:00 Uhr, gemeinschaftliches Gebet aus der Kapelle des Bischöflichen Ordinariats übertragen. Wer teilnehmen möchte, kann dies über die Facebook- Seite unserer Diözese tun. (https://www.facebook.com/Episcopia-Romano- Catolică-Timișoara/Bistum-Temeswar/Temesvári-Egyházmegye). Für wen aber 15:00-17:00 Uhr ein besserer Termin wäre, der kann eventuell die 20 Rosenkranzgesetzlein zusammen mit Radio Maria in rumänischer Sprache beten. Oder man kann weitere Möglichkeiten finden. Ebenfalls kann man fasten und Gutes tun und dies aufopfern. 
  4. Wenn wir auch unter den derzeitigen Umständen keine Heiligen Messen mit Teilnahme der Gläubigen feiern können (weder in der Kirche, noch in der Kapelle!), so bitte ich doch die lieben Mitbrüder im priesterlichen Amt, nicht zu vergessen, dass im eucharistischen Opfer der Heiligen Messe jedes Mal die Heilstat vollbracht wird. Deshalb bitte ich, dass die Heilige Messe täglich 

zelebriert wird, auch wenn hinter verschlossenen Türen, ohne die Anwesenheit der Gläubigen, denn die Heilige Messe ist die Tat Christi und der Kirche, und somit die wichtigste Pflicht des Priesters. (can. 904 CIC). 

  1. Die wichtigste Bedingung um Verzeihung unserer Sünden zu erhalten ist die Reue: wir sollen unsere Sünden bereuen, die Tatsache, dass wir vor Gott gesündigt haben, wir sollen die Sünde als böse betrachten und nehmen uns vor die Sünde zu meiden. Unter gewöhnlichen Umständen kann man für eine Todsünde nur im Sakrament der Beichte Verzeihung finden. Unter besonderen Umständen, wenn es keine Beichtgelegenheit gibt, können wir vollkommene Reue zum Ausdruck bringen, wenn wir unsere Sünden aus Liebe zu Gott bereuen. Und so können wir die Verzeihung Gottes erlangen. Für die vollkommene Reue sollen wir uns auch vornehmen, sobald es möglich sein wird, zur Beichte zu gehen. (can. 916 CIC) Die jetzige Lage betrachten wir als höchste Notsituation, somit empfehle ich allen Gläubigen, wenn sie keine Beichtgelegenheit haben, den lieben Gott, durch vollkommene Reue, um Verzeihung zu bitten. 

Gebet für die vollkommene Reue: Ich bereue es von ganzem Herzen, lieber Gott, dass ich dich so oft beleidigt habe und ich so oft deiner Gnade unwürdig geworden bin, so dass ich deine zeitliche und ewige Strafe verdiene. Vor allem bereue ich meine Sünden, durch die ich dich, mein höchstes Gut, meinen besten Vater und meinen grössten Wohltäter beleidigt habe. O, mein lieber Gott, durch deine Gnade bin ich sicher, dass du meine Sünde hinwegnimmst, vor allem… [denke hier an die Sünden, die du ablegen willst]; ich werde dich nicht mehr beleidigen und jede Gelegenheit zur Sünde aufmerksam meiden. Ich bitte dich, o Herr, wende deinen Blick mir zu und hilf mir, dass ich die Tage, die mir bevorstehen, besser denn je benütze! Heilige Jungfrau Maria, Heiliger Schutzengel, steht mir bei! Amen. 

Wir durchleben schwierige Zeiten. Am schwierigsten ist es vielleicht das Gefühl der Hilfslosigkeit zu erfahren. Und dennoch können wir ganz viel tun. Das erste und wichtigste, was wir tun können, ist wiederentdecken, dass unser Leben, unsere Gesundheit, unsere Welt und unsere Wirtschaft, ja alles in der Hand Gottes liegt. Auch diesen Zeitabschnitt in unserem Leben können wir mit Ihm durchleben, im Vertrauen auf Seinen göttlichen Willen. Und dann, wenn wir unsere ganze Aufmerksamkeit auf Ihn gerichtet haben und uns nach Seinem Willen ausrichten, können wir auch viele konkrete Dinge tun. Viele Menschen haben, zum Beispiel, jetzt wieder begonnen in ihren Familien gemeinsam zu beten. Einige Familien haben sich über das Internet oder über das Telefon mit vielen anderen Familien zum Gebet verbunden. Und so beginnen sie ihr Leben in einem neuen Licht zu entdecken. Einer unserer Gläubigen, ein älterer Herr, der im Krankenhaus liegt, hilft, soweit seine Kräfte reichen, seinem Bettnachbarn, anstatt mit sich selbst, mit der eigenen Krankheit beschäftigt zu sein, und mit jeder Gelegenheit bringt er seine Dankbarkeit zum Ausdruck dem Krankenhauspersonal für all das, was sie tun. Seine Angehörigen sind, sooft sie 

mit ihm am Telefon sprechen, von seinem Beispiel auch erbaut und versuchen ebenso an ihren Nächsten zu handeln. Uns allen wird sich die Möglichkeit bieten, zahlreiche solche gute Taten zu tun. 

Und besonders in diesen Tagen, vergessen wir nicht einander gegenseitig in unseren Gebeten zu tragen! 

+ Josef, Bischof von Temeswar 

Read More →
Exemple

CURIA EPISCOPALIS TIMISOARENSIS

Iubiți credincioși,
dragi persoane consacrate,
dragi preoți,

Subliniind cele cuprinse în comunicatul Conferinței Episcopilor din
România (pe care îl transmitem atașat, în două limbi), suntem conștienți de
dificultatea respectării prescripțiilor. Dar să căutăm să facem ceva pozitiv pentru
semenii noștri și în sensul că, renunțând la anumite manifestări programate,
reducem, pe cât posibil, riscul de infectare a semenilor noștri, în special cei mai
în vârstă, din iubire față de ei.
Probabil că vor fi persoane bolnave și în vârstă care nu se vor putea
deplasa pentru a participa la sfintele liturghii. Lor le recomandăm sfânta
împărtășanie spirituală, la care inițiem o convorbire cu Isus invitându-l să intre
în viața noastră, iar mai apoi rămânem în reculegere, lăsând ca El să ne
vorbească în liniștea sufletului, așa cum facem de obicei după sfânta
împărtășanie.
Vă invităm ca, în aceste zile în mod special, să ne dedicăm cu o nouă
intensitate vieții de rugăciune și să ne folosim de orice ocazie pentru a susține
comunitățile noastre și persoanele în dificultate.
Sperăm că, odată ce va trece Coronavirus, atât va rămâne din viața
fiecăruia dintre noi, cât ne-am dedicat în această perioadă rugăciunii, iubirii față
de semeni și acceptării cu iubire a tuturor dificultăților, oferind bunului
Dumnezeu aceste fapte.

+ Iosif-Csaba Pal,
Episcop diecezan

Read More →