Aprinderea primei lumânări de Advent, Lugoj, 28 noiembrie 2020

 

”Aprinde lumină în inima noastră.”
Sub acest motto s-a desfășurat anul acesta, la Caransebeș, întâlnirea tinerilor din Arhidiaconatul Banatului Montan pentru aprinderea primei lumânări de Advent, un eveniment cu o frumoasă istorie, încărcată cu multe emoții și bucurii, trăite de tineri pe parcursul anilor anteriori.
Programul întâlnirii a fost unul bogat în informație, tinerii având parte de o cateheză, susținută de P. Gheorghe Iordache SVD, de discuții în grupuri mici, evaluare în plen și de o Sfântă Liturghie. Întâlnirea tinerilor a fost încheiată de mesajul Preasfințitului Episcop Iosif-Csaba Pal, mesaj adresat sub forma unor răspunsuri la diferite întrebări propuse de tineri. Datorită circumstanțelor impuse de pandemia Covid-19, toate aceste programe au fost transmise prin intermediul aplicației Zoom.
Cateheza susținută de P.G.Iordache a fost inițiată cu o invitație de a reflecta asupra timpului prezent, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu: ”Datorită faptului că trăim evenimente cu o mare încărcătură emoțională, acestea au nevoie de timp să se sedimenteze, pentru a le putea analiza corect. Trebuie să încercăm să găsim coordonatele pentru a citi în lumina creștină momentul dificil al pandemiei. Astfel, cele 3 coordonate sunt: pornim de la realitatea concretă, o filtrăm printr-un text biblic și ne întoarcem la viața noastră – „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (In 6,68).

Biblia are în cadrul ei multe istorii ale unor înainte și după. Adam și Eva trăiau inițial fericiți și în armonie. Dacă ne oprim doar la viața lor de fericire, această imagine nu ne spune nimic. Aceștia însă, au fost conduși de ispitele celui rău și au căzut în păcat. Au fost alungați din paradis și au trebuit să muncească pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele. Dar în ei a rămas tendința de a se întoarce la cum erau înainte. Dumnezeu aprobă această tendință și le promite că se vor întoarce la starea lor inițială, ca și copiii ai lui Dumnezeu, dar prin Isus Cristos.

Viața trăită în pandemia Covid-19 ne este înfrânată. Suntem, poate, mai atenți în familii, la mici detalii, la viața noastră, la viața celor din jur. Cumva, viața noastră se va schimba complet. Nu vom mai fi niciodată așa cum eram înainte. De noi depinde pe ce ne vom baza pentru a merge mai departe. Trebuie să reaprindem în noi o credință profundă, fără de care totul devine mai dificil și cu adevărat inutil.

De asemenea, să învățăm să îl recunoaștem pe Isus în viața cotidiană și să nu procedăm precum au procedat cei doi în drumul lor spre Emaus (Lc 24, 13-35), care l-au recunoscut pe Isus doar la frângerea pâinii. Pe Isus îl putem recunoaște la fiecare Sfântă Liturghie celebrată – la gestul frângerii pâinii.

 

Toate acestea, pentru a ne putea întoarce, asemenea lui Adam și Eva, ca fiice și fii ai Tatălui Ceresc.”

Întâlnirea tinerilor a continuat cu discuțiile în grupuri mici și evaluarea în plen, în cadrul acestora tinerii afirmând că această pandemie le impune multe limite, îi privează de libertatea de care dispuneau înainte. Au ajuns să aprecieze mai mult contactul uman dar și timpul petrecut cu familia, în special datorită formei noi a școlarizării, prin intermediul internetului. De asemenea, s-a menționat și faptul că frica nu este un însoțitor bun și că nu trebuie să ne luam după ea. Teama, reținerea, de asemenea, nu sunt însoțitori buni. S-a schimbat și felul în care ziua este văzută – aceasta trebuie trăită în fiecare moment de acum. Rugăciunea este indispensabilă, o mare bucurie fiind familiile în care există rugăciune comună. Trebuie acordat timp rugăciunii, pandemia aceasta fiind o bună ocazie de reînnoire a acestei invitații. S-a mai menționat faptul că lipsesc mult credincioșii care veneau frecvent la liturghie, la adorație, lipsesc pregătirile care se făceau cu corurile.

Anul trecut, la Lugoj, acolo unde am aprins prima lumânare de Advent, în anul 2019, nu ne-am gândit la nimic din ce avea să vină. Să folosim, acum, acest timp disponibil, oferit de această pandemie! Să medităm la cele ce se întâmplă în această perioadă. Poate că acest timp, al pandemiei, nu va mai veni. Toate lucrurile sunt frumoase la vremea lor și toate au importanță!”

Părintele a mai specificat și faptul că ”ar trebui să începem totul printr-o sfântă spovadă, ca sufletul nostru să fie mai ușor, mai deschis lui Dumnezeu, pentru ca acest timp să ne ofere toate binecuvântările de care avem nevoie.”
Oratoriul a continuat printr-un îndemn frumos și folositor ”Isus s-a născut pentru toți. Timpul este cel mai frumos lucru de dăruit. Să îi dăruim lui Dumnezeu acest timp de Advent, pentru a fi într-o comuniune cât mai profundă cu Dumnezeu. Să cerem harul de a ști să dăm valoare timpului pe care Dumnezeu ni l-a dăruit.”

Ultima parte a întâlnirii a fost constituită din mesajul părintelui episcop, mesajul de anul acesta fiind constituit din răspunsuri la întrebările adresate de către tineri. Tinerii au dorit să afle răspunsuri la întrebări precum care sunt lucrurile importante spre care să își îndrepte atenția în această perioadă, cum pot face față mai bine ispitelor care îi distrag în această perioadă, cum pot trăi mai profund bucuria nașterii lui Cristos în acest an, în contextul acestei pandemii globale ce presupune izolarea și distanțarea socială, cum să își pregătească sufletul mai bine pentru nașterea Domnului, cum pot trăi în cadrul familiei această perioadă a Adventului.

De asemenea, tinerii au manifestat preocupări și față de contextul istoric și geografic, dar și teologic, ale apariției Adventului, care sunt motivele pentru care tinerii de astăzi nu mai aleg viața consacrată sau preoția, ce mijloace sănătoase pot folosi atunci când sunt în situații-limită, dar și despre cum să aleagă un bun îndrumător spiritual, astfel încât să știe că este o alegere bună pentru ei.

Mulțumim lui Dumnezeu și tuturor celor care au făcut posibilă această întâlnire, celor care au fost prezenți și tuturor vă dorim un Advent binecuvântat! Aprindeți lumina, fără teamă! Luminați în jurul vostru, în cotidian, faceți toate cu mare dragoste și credință!

Tabita Kozilek, Égető Rita.